Chiar la începuturile blogului, am plecat în lumea aceasta a șanselor de a fi bine cu tine și cu cei din jur, scriind despre un Decalog care cred eu că ar putea ajuta atunci când decizi să începi dialoguri sincere intra și inter personale. Poți citi despre el aici, însă acum vreau să-ți povestesc despre un alt fel de „biblie” ce are șanse să genereze o lume mai privilegiată emoțional, cea a copiilor noștri ce vor deveni adulții „de mâine”.
În mod clar, lumea lor va fi mult diferită de a noastră; mai intensă, mai provocatoare, mai nerăbdătoare. Iar principiul obișnuit de „las’ că merge și așa; noi n-am fost crescuți din cărți și uite ce bine am ieșit!?” nu prea pare să mai stea în picioare, în condițiile în care ne dorim să creștem copiii pregătiți pentru vremurile ce stau să vină. În fața progresului constant, simt că ei vor avea nevoie de alte atribute în calea succesului, a căror bază va trebui să fie una sănătoasă emoțional, pe care să poată construi mai departe fără handicapul unor traume necunoscute/nerecunoscute. Iar de acea bază ce se formează în copilărie, noi ca părinți suntem în cea mai mare parte responsabili.
În acest sens, o hartă a dezvoltării optime, desprinsă din cartea „O educație emoțională” a lui Alain de Botton arată că într-o copilărie sănătoasă emoțional:
- Îngrijitorul (părinte, tutore, persoană foarte apropiată copilului) se va pune în totalitate la dispoziția copilului, în special în primul an de viață al acestuia, punând-și nevoile deoparte pentru a se concentra preponderent pe nevoile copilului. În primele luni de viață, bebelușul nu se percepe ca o persoană complet separată de părinte, ci se raportează la el ca la o extensie a sa, de care are nevoie să îi confere confort, hrană, siguranță, iubire, bucurie și stimulare. Atunci când copilul e cel mai vulnerabil, are nevoie de o relație temporară de unilateralitate pentru a-i asigura ulterior abilitatea de a forma o relație bilaterală sănătoasă. Astfel, pentru o copilărie sănătoasă emoțional, copilului îi este necesară la începutul vieții sale o atenție în exces, pentru a da naștere stimei de sine. [„Egocentrismul trebuie să aibă calea liberă în primii ani de viață, pentru a nu hăitui și ruina pe cei de mai târziu. Așa-zisul narcisist este pur și simplu un suflet ignorat, privat de șansa de a fi admirat și îngrijit peste măsură, fără motiv, chiar de la începuturi”].
- Îngrijitorul nu va judeca prea aspru comportamentul copilului, fiind binevoitor și plecând de la prezumția de nevinovăție a copilului, dispus să vadă partea pozitivă a comportamentului său. O astfel de abordare îl va ajuta pe copil să țină cu el, să-i placă de el, fără a fi prea defensiv cu propriile defecte.
- Relația copilului cu Îngrijitorul va fi stabilă, previzibilă, de durată și confortabilă. Astfel, copilul va crește alegând parteneri de relație binevoitori, implicați, de încredere, oferind și primind dragostea pe care o merită.
- Îngrijitorul îi va permite copilului să fie așa cum simte, fără a fi nevoie să fie mereu pe deplin bun, recunoscându-și propriile lipsuri, educând toleranța și echitabilitatea. Astfel, copilul va învăța să respecte reguli, fără a fi peste măsură de obedient și căutând mereu o cale de mijloc acceptabilă.
- Îngrijitorul nu va concura cu copilul și nu va fi ambițios în numele copilului. Astfel, copilul va crește luptând pentru propria bunăstare, în felul său și nu pentru a face/a fi pe plac altora.
- Îngrijitorul îi va arăta copilului că lucrurile pot fi reparate, că planurile pot merge prost, dar pot fi regândite, că după o căzătură o poate lua de la capăt, că viața merge înainte și că există alternativă la panică. Astfel, tonul optimist al Îngrijitorul va deveni ulterior modul propriu al copilului de a vorbi cu sine.
- Îngrijitorul va știi să lase loc și frustrării în viața copilului, înțelegând că prin intermediul conflictelor, copilul își dezvoltă propriile resurse și individualitatea. Astfel, în contact cu dezamăgirea suportabilă, copilul va fi impulsionat să funcționeze într-o lume imperfectă, dezvoltând propriile mecanisme de supraviețuire.
- Îngrijitorul se va prezenta copilului cu bune și rele și nu în formă idealizată. Astfel copilul va crește acceptând că persoanele sunt un mix între pozitiv și negativ, cu un simț realist asupra lucrurilor, fără a cădea pradă dezamăgirii în goana după un ideal inexistent.
Cu o astfel de hartă a dezvoltării optime în minte, am putea începe să acordăm mai multă atenție acestor aspecte ce par a influența în mod decisiv sănătatea emoțională a propriilor copii. Tindem să ne grăbim cu generalizări bazate pe experiență, propriile convingeri conștiente sau mai puțin conștiente, poate chiar pe noroc vizavi de ingredientele unei copilării sănătoase emoțional. Însă consider că e timpul, ca adulți responsabili ce caută să crească prin ei copii buni, fericiți și împliniți, să punem la baza sănătății lor emoționale acele teme și scopuri identificate și dovedite științific în urma cercetărilor, că într-adevăr au șansa de a genera oameni echilibrați, sănătoși mintal și bine cu ei și cei din jur.
