Cine e Zor?

Cine e Zor? Un câine găină?

Cum vine asta?! Dubios, cred și eu, dar numai bun pentru o aventură neașteptată pentru un personaj gata să fugă de responsabilități.

Vă sună familiar? Căci, deseori, de teama efortului închipuit, am face orice să ne ferim de greu. Doar că, uneori, fuga nu ne ajută la nimic și locul bun ni-l găsim doar atunci când ne permitem să înfruntăm greul ce ne-a fost dat nouă tocmai pentru a ne ajuta să creștem.

Știu că nu e cea mai întâlnită temă de abordat în poveștile pentru copii, dar tocmai teama de efortul închipuit ne ține uneori departe de noi, de sinele ăla autentic, necamuflat să se piardă în mulțime.

Așa că, poate, dacă am avea norocul să abordăm astfel de subiecte în joacă și prin povești la timpul potrivit, n-ar mai fi nici bau-bau-l nostru la fel de înfricoșător și am prinde curaj să mergem înainte pe calea noastră și nu a altora (unde oricum nu ne-am potrivi nicicum, oricât ne-am chinui).

Posibil să sune filozofic totul aici, însă povestea e cât se poate de simplă și distractivă: de teama de a ajunge la stână, Zor preferă să i se piardă urma de câine, în încercarea de a trece drept orice alt animal din ogradă. Așa ajunge în cotețul de găini, iar ce se întâmplă de acolo mai departe e povestea pe care abia aștept să o descoperiți și voi!