Într-o întâlnire pe teme de parentaj legate de disciplină și limite, printre altele, discuția a ajuns la modul în care tehnologia impactează copiii, iar de acolo la inteligența artificială: AI.
Zilele trecute citisem articolul cu declarațiile lui Bill Gates pe subiect și auzisem o știre despre un tânăr de 23 de ani din Kazakhstan care a câștigat un proces în instanță cu ajutorul ChatGPT, care i-a fost avocat.
Simt că e un subiect foarte sensibil ăsta, controversat în toate felurile, la care ne e tare greu să ajungem la un consens. Deși, în final, orice poate fi bun sau rău, în funcție de cum ne raportăm la el.
Poate, suntem într-un mare punct de cotitură în istoria umanității, așa cum a fost și revoluția industrială în secolul XVIII, odată cu inventarea motorului cu abur. Scepticism, teamă și opoziție au venit cu orice mare schimbare de paradigmă.
Iar dacă înaintașilor noștri le-a fost greu să-și imagineze o lume industrializată, motorizată, iată că 3 secole mai târziu nu ne e mai ușor nici nouă.
Însă, poate, nu ajută să ne opunem progresului, ci, poate, ne-ar prinde bine să ne adaptăm din mers, să ne străduim să-l înțelegem, să rămânem în “barca” lui. Poate, doar așa avem o șansă să fim parte din progres și nu din autodistrugere. 
Am aproape jumătate de an de când m-am “împrietenit” cu AI-ul și am învățat să-l folosesc în beneficiul meu, fără teamă că mi-ar putea fura “pâinea” la un moment dat. Treptat, a devenit preferat motoarelor de căutare clasice și a devenit o unealtă realmente folositoare, care îmi ușurează munca, viața.
Realizez că în timp (scurt, la cum par să avanseze lucrurile) AI-ul o să știe de toate, o să ofere soluții și o să transforme lumea în moduri în care încă nici nu ne putem imagina.
Se prea poate să revoluționeze piața muncii, ca joburile de azi să nu mai existe în viitor, însă, poate, ține de noi să ne adaptăm astfel încât să vină în sprijinul umanității, nu contra ei.
Şi pentru că in general ne temem de lucrurile pe care nu le cunoaștem/înțelegem, ce putem face e să rămânem curioși, să învățăm, să creștem odată cu ea, să dezvoltăm abilitățile care țin mai puțin de informații și mai mult de profunzime. De straturi greu de replicat, de individualitate, emoție, intuiție, de tot ce ne face unici și speciali.
Când umanitatea va fi tot ce ne va rămâne, să îndrăznim să credem că va fi suficient de puternică încât să încline balanța sănătos.
Știu că am scris mult (și aș mai avea multe de spus pe subiect), dar dacă ați ajuns până aici, vă chem la acțiune: instalați chiar acum o aplicație AI (ChatGPT, DeepSeek, ce vreți voi) direct în telefon, varianta free, jucați-vă, testați, interacționați în orice fel, obișnuiți-vă să cunoașteți inteligența artificială.
Încă e timp. 
P.S: Poate, așa o să ne fie mai ușor să înțelegem schimbările în noile generații de copii acolo unde tindem să vedem doar lipsă de atenție, de răbdare, de empatie. Fiindcă, poate, copiii se pregătesc pentru un viitor pe care nu ni-l putem imagina și de aceea nu putem percepe nici abilitățile noi, obturate de toate problemele pe care știm să le observăm, căci le cunoaștem/recunoaștem din totdeauna.
Dacă articolul a fost relevant pentru tine, te invit să îl distribui pe Facebook aici:
