Manifest

O cunoștință m-a întrebat, la un moment dat, citind printre rânduri Dialogurile atât din Volumul 1, cât și din Volumul 2, cât de credibil e ca un copil să reacționeze precum Rai, personajul din poveste. Să aibă curajul să exprime ceea ce simte, să nu escaladeze conflictele și să caute să înțeleagă de ce părinții reacționează așa cum o fac în fața comportamentului său, fiind, la urma urmei, doar un copil.

Las răspunsul meu aici, ca manifest ce m-aș bucura să răzbată din versurile așternute în fiecare carte: atât timp cât dialogul rămâne sincer și deschis în familie, cât sunt permise toate emoțiile, cât greșelile sunt asumate și văzute ca oportunități de învățare, indiferent de vârstă; atât timp cât există iubire, respect, compasiune între oamenii mari și cei încă mici, atât timp cât reparațiile urmează deconectărilor în familie și fiecare recunoaște că încă are loc de creștere; atât timp cât lectura și dezvoltarea fiecăruia sunt încurajate; atât timp cât toate cele de mai sus se întâmplă cât mai des, cred, cu tărie, că astfel de dialoguri pot oferi șanse bune de exercițiu spre a-i împuternici pe copii să facă față cât mai bine oricăror situații atât în viața de familie, cât și în afara ei.

Probabil, nu e credibil să ne așteptăm ca cei mici să vorbească exact precum în cărți. Însă e credibil să învețe să țină cu ei, să tempereze reacții, să deprindă cum să exprime sentimente, să fie buni pentru ei și cei din jur, chiar dacă sunt, la urma urmei, doar copii.

Și poate, dacă am avea mai multă încredere în capacitățile lor, am învăța să le dăm mai mult credit și am transforma așteptările în ceea ce îi privește în oportunități de a crește împreună.