Tot ce găsești aici pe blog, pe pagina cu același nume, pe grupul de Dialoguri, scriu eu. Fotografiile le fac eu, aranjarea textului, ideile din spatele lor. Tot eu la butoane.
Scriu cum îmi vine să o fac, după ce simt și ce trăiesc. N-am o planificare riguroasă, nici oameni în spate să sprijine munca mea. N-am o strategie bine pusă la punct, nici obiective specifice și dau atât cât pot.
Nu stârnesc controversă și caut să fiu temperată în a emite judecăți, pentru că scriu pentru mine și pentru cei care nu caută să își întărească propriile convingeri sau să lupte cu alții pentru a dovedi contrariul.
Iar Dialogurile sincere nu sunt despre convingeri, ci despre curajul de a privi dincolo de ele. De a vedea dacă nu cumva adevărul e blocat în ele și încețoșează realitatea.
Nu folosesc titluri scandaloase, imagini provocatoare și nici măcar emoticoane în exces. Scriu curat, să dau conștiinței spațiu să respire. Fac asta asumat, într-o comunitate care nu crește cu ochii, ci om un om care vine și rămâne atent sau pleacă indiferent.
Dacă ar fi să vorbim despre succes în termeni de vizibilitate și cifre, Dialogurile mele în online ar fi departe de el. Și e în regulă. Nu caut faimă cu orice preț și aleg să mă prețuiesc pe mine în proces.
Să rămân autentică, întrebătoare și ascultătoare. Stângace. Fără secretul fericirii, dar curioasă ce e dincolo de aparențe și convingeri. Căci, poate, acolo suntem noi, cu bunele și cu relele cu care ne putem împăca spre a fi bine.
Așadar, mai în glumă, mai în serios, urmărește-mă în continuare pentru Dialoguri născute din banal care nu strigă după atenție. Dar care, poate, ne pot face atenți la noi, înainte de a căsca ochii la ce fac ceilalți. 
