Oricât de neașteptat sună o astfel de afirmație, cred cu tărie că și pe tine te-ar putea ajuta mult un orar, atunci când simți că lucrurile îți scapă de sub control. Fie că ești o persoană organizată, ori funcționezi bine în haosul tău, se întâmplă uneori ca lucrurile să nu mai meargă așa cum ți-ai dori. Iar când mai intervine și un alt stresor în viața ta, atunci chiar simți că o iei razna dacă nu schimbi rapid ceva. Și acel ceva care ar putea fi soluția, e chiar la îndemână: un simplu orar, ce ar pune negru pe alb ordine în obligații, necesități și plăceri.
Eu, om organizat, în control și destul de stăpân pe situație în general, am descoperit abia recent utilitatea unui orar și destul de întâmplător, aș putea spune. În primăvară, când pandemia a venit peste noi, pentru a organiza cumva zilele copilului, care dintr-o dată nu mai făcea mare lucru și se plictisea teribil, am decis să îi scot la imprimantă un orar cu zilele săptămânii.
Ne-am pus împreună la masă (eu și copilul) și pe o foaie goală, am început să trecem liste de activități. Inițial una cu activitățile pe care copilul și-ar fi dorit să le facă (lucruri la îndemână, în jurul casei), apoi o altă listă cu lucrurile necesare să se întâmple într-o zi, iar în cele din urmă, o listă cu ce am considerat eu că i-ar aduce beneficii copilului. Apoi am luat orarul gol și am convenit împreună ce activități s-ar potrivi cel mai bine în zilele săptămânii.
Evident, am negociat o listă finală în prealabil, în așa fel încât să fim fiecare mulțumiți de ce punem pe orar. La final, a ieșit un planificator fain, care a ajutat mult și a schimbat total monotonia zilelor. De când cu orarul, copilul se trezea încântat, știind că în ziua respectivă avea cel puțin un lucru pe care îl aștepta cu nerăbdare. Iar eu știam că ziua nu mai trece degeaba pentru el, cu prea mult timp în fața televizorului, ori plictisit și miorlăit în jurul meu.
Datorită orarului pot spune și că am petrecut mai mult timp de calitate împreună, deși eram mereu împreună și până atunci. Astfel, aveam anumite intervale orare, în fiecare zi, în care fie lucram un atelier creativ, fie citeam, găteam, ori chiar făceam sport împreună, iar în momentele respective reușeam să îi acord toată atenția. Iar aceasta a făcut carantina mai ușoară pentru copil, dar și pentru mine.
Și am păstrat o perioadă bună orarul în funcțiune, până când măsurile de izolare s-au mai ridicat, a venit vremea frumoasă, iar cu ea s-a lărgit paleta de activități și zilele au reintrat pe un făgaș normal. Acum că se prefigurează o nouă perioadă de carantină, cel mai probabil ne vom pune în aplicare un nou orar.
Însă experiența mea cu normalizarea funcționării prin intermediul unui orar, nu s-a limitat doar la copil. Întrucât treceam printr-o perioadă încordată inclusiv cu soțul, când parcă nicicum nu reușeam să ne reconectăm, fiecare cu fricile, grijile și introspecția lui legată de contextul pandemic, am simțit că trebuie să fac ceva.
După un dialog sincer cu mine însumi, am realizat că pe mine mă afectaseră destul de tare toate schimbările forțate. Ele îmi limitaseră extrem de mult raza de activitate, aducându-mă din nou în zona sensibilă în care eu nu mai reprezentam mare lucru pentru mine, dincolo de a fi mama copilului, menajera și bucătăreasa casei.
Nu mă simțeam confortabil doar cu aceste atribute și până să îmi reechilibrez statusul, să renunț la starea de frustrare ce se revărsa în special asupra soțului, el fiind zona mea de siguranță (drept pentru care acolo descărcam frustrări), a fost nevoie să găsesc o soluție la îndemână. După o analiză rapidă și cunoscându-mă suficient de bine, am ajuns la concluzia că uneori e nevoie ca lucrurile să se întâmple planificat, chiar dacă nu vin neapărat natural, umbrite de oboseală, frustrare, griji.
Simt că e greu câte o dată să rămâi afectuos într-o relație, atunci când există prea mulți factori disturbatori precum cei de mai sus și fără o intervenție conștientă, prăpastia se adâncește tot mai mult, până când nu mai rămâne nimic de reparat.
Așadar, pe principiul de a pune în practică ce tocmai eu susținusem că ar ajuta în a organiza viața copilului în situație de criză (și anume orarul), am decis că merită să încerc să alcătuiesc și un alt tip de orar, unul al relației conjugale. La fel, ne-am pus la masă, de data aceasta eu, alături de soț și ne-am configurat împreună timpul liber rămas în cursul unei zile, seara după ce adormea copilul. Iar în timpul respectiv am pus activități care să ne apropie și să ne relaxeze. Odată stabilit un program împreună, am putut aloca fără vină și timp separat, atât de necesar fiecăruia.
Treptat, serile au redevenit plăcute, unul în compania celuilalt, iar apoi și zilele, până când n-am mai simțit nevoia să respectăm un orar anume pentru a fi bine împreună. Iar pentru că în situația noastră a funcționat, știu că voi apela din nou la un orar dacă va fi cazul. În caz că te întreb cum i s-a părut soțului ideea de a pune în practică un astfel de orar de cuplu, ei bine, n-a fost foarte convins inițial.
I s-a părut destul de stupid și forțat, să ne scriem pe foaie ce vrem să facem împreună, însă a ales să meargă mai departe cu ideea, de dragul meu. Cu toate acestea, pe parcurs a început să se obișnuiască cu planificarea noastră și chiar să-i placă să-mi spună de cu dimineață ce urma să facem seara după ce adormea copilul. Și acum avem orarul nostru pus la vedere, pe frigider. Ne aduce aminte să rămânem conectați.
Dincolo de exemplele mele, cred cu tărie că orarul în sine poate avea o aplicabilitate mult mai mare. Am încercat să le sugerez inclusiv părinților mei, care sunt 65+ și au fost forțați dintr-o dată să rămână acasă în carantină la începutul anului, să își facă un orar al lor. Să simtă că zilele trec cu folos, că încă au utilitate, chiar dacă nu mai merg la serviciu și că își pot urmări un parcurs personal (atât de necesar stării de bine, despre care am scris mai multe aici), inclusiv în condiții de izolare.
Așadar, ori de câte ori simți și tu că nimic nu pare să mai funcționeze în legătură cu copiii, soțul, chiar și în relația cu tine, dă-i o șansă orarului. Știu că pare copilăresc și desuet, însă face ordine, pune priorități și te motivează să respecți ce chiar tu însuți consideri că e important pentru tine și cei din jur.
