Îți iubești copiii, sunt convinsă de aceasta și probabil îți dorești să îi vezi sănătoși, fericiți și în siguranță. Și pentru că îi iubești, de multe ori nu poți să le suporți suferința, să-i auzi că plâng, că se agită. Și ai face rapid orice, doar ca să le alini disconfortul de moment. Însă acel „orice” de moment ar putea veni cu niște costuri mult mai mari decât ți-ai fi imaginat.
Auzim drame și tragedii ce au loc în jur, dar pentru că ne considerăm „optimiști”, pericolul pare mult prea departe de noi încât să îl conștientizăm, să facem atât cât ne stă în putință să ne apărăm. Folosim mașina mult mai des decât mersul pe jos și cu toate acestea, siguranța auto pare a fi printre ultimele preocupări atunci când închidem portiera. Important pare să ajungem la timp, cu un minim disconfort.
Însă mersul cu mașina, în special pentru copiii mici, nu e neapărat o activitate preferată. Nu le place că trebuie să stea pe locul lor, când ei se simt cel mai bine în brațele mamei, ori explorând în voie. Nu le place că nu pot să se miște cum vor, căci sunt prinși în centuri de siguranță. Așa că de regulă protestează, plâng și se agită; testează limitele. Nu știu mai bine de atât; nu înțeleg pericolul. Iar tu ca părinte, posibil să cedezi presiunii, uitând de siguranță în favoarea unei alinări de ocazie.
Eu te rog să încetezi, devenind la rândul tău conștient de pericol. O clipă de neatenție, a ta sau a altuia, poate schimba totul, iar povara suferinței nu se va mai compara apoi cu niciun disconfort creat de centura de siguranță, ori de scaunul auto. Îți scriu rândurile acestea, la câteva ore după ce am fost implicați într-un accident, eu la volan și copilul în scaunul său. Un camion ne-a lovit din spate, în timp ce ne deplasam în coloană.
Mașina din fața noastră a frânat brusc, eu la fel, păstrând distanța regulamentară, însă șoferul camionului din spatele nostru nu a reușit să se oprească la timp, astfel că ne-a lovit din plin. Drumul era ud și deși șoferul spune că a frânat, camionul a continuat să ruleze, oprindu-se în noi cu o zdruncinătură zdravănă. Din fericire, suntem cu toții teferi să ne spunem povestea. Atât eu cât și copilul în scaunul său, purtam centurile de siguranță și doar autoturismele au avut de suferit în urma impactului.
Am avut noroc pentru că nu aveam viteză, dar mai ales pentru că am înțeles mereu să pun preț, înainte de toate, pe siguranța auto. O astfel de lovitură ne-ar fi proiectat în toate direcțiile în mașină, iar loviturile ar fi putut fi extrem de periculoase.
De cele mai multe ori, diferența dintre viață și moarte o fac alegerile noastre. Iar dovezile de iubire ar trebui să aibă întotdeauna la bază limitele ferme de siguranță. Fără ele, iubirea e doar inconștiență. Acum am fost implicați într-un accident fără vină, însă iarna trecută am cauzat eu un accident similar, într-o clipă de neatenție. Pentru 2 secunde m-am întors la copil, ce ignora o solicitare și a fost suficient cât să nu mai apuc să frânez la timp. Și atunci ne-au păstrat în siguranță centurile. Fiarele mașinii se îndreaptă, însă daunele fizice și emoționale în urma accidentelor trec mult mai greu, chiar și în urma unor accidente ușoare.
Așa că acel „mie nu mi se poate întâmpla așa ceva” nu e niciodată o certitudine. Suntem supuși șanselor în fiecare zi, iar singura noastră șansă reală e aceea de a ne baza pe mijloacele de siguranță existente. Centura poate face diferența, scaunul pentru copii instalat corect, la fel. Din păcate, se pare că țara noastră e prima în Europa, la numărul copiilor sub 14 ani morţi în accidente rutiere. 27 de cazuri la 1 milion de locuitori sub 18 ani. Prin comparaţie, în Marea Britanie, Norvegia sau Suedia, rata e de şapte ori mai mică. Acestea sunt concluziile unui studiu al Consiliului European pentru Siguranţa Transportului, bazat pe statistici din ultimii zece ani. Te invit să citești mai multe despre statistici, dar mai ales despre siguranța auto în cazul copiilor aici.
Iar data viitoare când te sui în mașină, alături de copii, asigură-te că sunteți cu toții poziționați corect în scaune și centuri. Multe lucruri nu sunt în controlul nostru, însă măcar atât cât putem decide pentru noi și cei dragi, să facem cu determinare, responsabilitate și în cunoștință de cauză.
Mai bine în siguranță, decât în suferință!
Dacă articolul a fost relevant pentru tine, te invit să îl distribui pe facebook aici:
