Zilele trecute am văzut și eu în sfârșit documentarul Netflix despre Dilema socială ce aduce în discuție dihotomia dintre bine și rău în interacțiunea virtuală, cu accent pe influența negativă, insuficient conștientizată. Dacă nu ai văzut documentarul, pe scurt, el aduce în discuție etica, dar și lipsa reglementării de orice fel în direcția moralității rețelelor de socializare, ce permite transformarea utilizatorilor într-o marfă cotată în funcție de interesele altora.
Foști angajați pe poziții de top management în cadrul companiilor din social media precum Facebook, Instagram, Twitter, Reddit, chiar și Google, vin și împărtășesc experiența lor în legătură cu viziunea de dezvoltare a respectivelor companii ce urmăresc profitul personal, în detrimentul siguranței pe termen lung a utilizatorilor. Alți specialiști în domeniu, atrag atenția asupra problemelor grave ce vin odată cu socializarea virtuală, în special în rândul tinerilor: suicid, depresie, anxietate, dependență, singurătate, nesiguranță, etc, dar și asupra pericolelor ce apar în societate privind generarea de conflicte civile, ură, intoleranță, fake news, segregare.
Așadar, conceptul de socializare virtuală, de globalizare prin apanajul internetului, nu pare decât o himeră ce mai mult limitează, decât să deschidă accesul la informații utilizatorilor, prin intermediul algoritmului de căutare. Practic, acesta înmagazinează toate preferințele deja manifestate online de către fiecare utilizator în parte și furnizează apoi informații după chipul și asemănarea fiecăruia.
Deși în aparență avem la dispoziție lumea întreagă, algoritmii de căutare ne îngustează raza de conectare așa încât să se plieze perfect pe profilul nostru virtual. Și pentru că vedem doar ce ne place, ce ne suscită interesul și se află în aria noastră de preocupări, socializarea virtuală ne creează dependență. Hrănindu-ne nevoia de confirmare și implicit, uneori, impresia că relațiile online sunt suficiente pentru noi, așa cum am mai scris și aici. În loc să deschidă orizonturi, mai degrabă ne manipulează și ne închide orizontul de cunoaștere.
Documentarul este de bun augur pentru a aduce mai multă conștientizare asupra problemelor și recomand să îl vezi. Sistemul este departe de a fi unul perfect și chiar cred că e nevoie de reglementări în privința moralității utilizării și monetizării profilurilor virtuale. Dar și în cazul documentarului, precum și în toate cazurile în care venim în contact cu orice fel de informații, consider că e important să le trecem prin filtrul personal înainte de a le considera din start adevăruri absolute.
Inteligența artificială poate prelua controlul asupra noastră doar dacă noi îi permitem să o facă. Accesul la informații poate deveni, într-adevăr bias-at, însă doar dacă noi alegem să ne informăm unidirecțional, doar dacă nu interogăm și nu verificăm informațiile primite. Globul de cristal ni-l tragem singuri peste noi, atunci când ne limităm aria de interese și uităm să fim curioși și atenți la lumea înconjurătoare. La fel se întâmplă în cazul canalelor TV, posturilor de radio, presei scrise, chiar și cărților, luate fiecare separat și drept unică sursă de informare. La fel, nici internetul nu ar trebui să fie unica sursă de informare.
Fiecare dintre noi, cu profil pe diferite rețele de socializare suntem, într-adevăr marfă. Platformele sunt gratuite, utilizarea lor neîngrădită la fel, astfel că nu are rost să ne ascundem după deget fără a recunoaște evidentul. Atât timp cât nu plătim pentru un produs, putem înțelege că noi suntem produsul. Însă mai departe de această constatare, pe care oricum bănuiesc că o știai, că toate au un cost și nimic nu vine gratuit, rămâne la latitudinea noastră ce profil virtual ne creăm. Ce alegem să expunem despre noi, cât timp și unde îl petrecem online, ce ne suscită interesul, cu cine interacționăm, cât de ușor influențabili suntem. Cum ne punem pe piață.
Iar dacă atunci când navigăm online o facem conștient și asumat, s-ar putea ca expunerea/„vânzarea” noastră, către diverși clienți, ce caută la rândul lor să ne vândă produse potrivite profilului, să vină chiar în interesul nostru. Ai căutat la un moment dat un frigider pe google, iar apoi ai primit o reclamă la frigidere în timp ce urmăreai un clip favorit? Posibil să închizi rapid reclama, dar posibil să o și deschizi dacă chiar ai nevoie de frigider rapid. Iar dacă se întâmplă să fie prețul bun și specificațiile necesare, poate chiar o să cumperi acel frigider din reclamă. Ți-ai trecut la interese familia și creșterea copiilor? S-ar putea ca rețeaua de socializare să îți sugereze apoi evenimente ce au în mijloc fix acest gen de interese, să-ți sugereze pagini ori grupuri de discuții unde se dezbat subiecte interesante pentru tine. Poate așa ai dat și peste blogul meu 😉
În sine, nici algoritmul de căutare, nici strategiile de monetizare ale companiilor nu sunt neapărat vinovate pentru toate problemele ce pot fi asociate rețelelor de socializare. Da, pot veni cu depresie și înstrăinare, dar pot veni și cu legarea de prietenii, socializare virtuală în special acum în pandemie, când socializarea reală nu este recomandată. Produc conflicte și intoleranță, dar în același timp, pot unii forțele în scopuri nobile. Propagă fake news, însă distribuie cu o viteză uluitoare și informații extrem de utile, în funcție de sursă. Te pot manipula în a genera în tine nevoi false, dar te pot ajuta și în a-ți extinde aria de interese într-un anume domeniu, ori în a facilita oferte mai bune pentru produsele căutate.
Da, e nevoie de reglementare în structura rețelelor, însă cred că e nevoie și de „reglementare” în noi înșine. E nevoie să decidem pentru noi, înainte de a ne expune, cât ne e confortabil să dăm „din casă”, cât timp e sănătos pentru noi să petrecem online, cât de mult ne bazăm pe social media pentru a ne oglindi propria realitate. Să fim atenți când interacțiunea de acolo ne face mai mult rău decât bine. Să o controlăm noi, până nu ajunge să ne controleze ea pe noi.
Și pentru toate acestea, cred ca e nevoie să fim conectați la noi, înainte de a ne conecta online. Dacă noi nu suntem bine, dacă ne căutăm rezolvări la probleme în lumea virtuală, conștient ori inconștient, atunci se prea poate să devenim victime ale algoritmilor de căutare și a monetizării rețelelor de socializare. Așa că vezi, mă întorc din nou la nevoia de echilibru, de claritate, de stare de bine cu tine, înainte de a avea șansa la a fi bine atât în lumea reală cât și în cea virtuală.
Iar pentru că tot ce am expus mai sus se aplică doar în cazul adulților ce au ajuns la un anume grad de coerență în gândire, maturitate și înțelegere de ansamblu a structurilor intrapersonale și exterioare, trag și eu un semnal de alarmă în cazul utilizării rețelelor de socializare în cazul adolescenților sau mai rău, al copiilor. Acolo chiar cred că efectele adverse pot fi devastatoare. Astfel, consider că interacțiunea în cadrul rețelelor de socializare ce presupun crearea unui cont virtual și navigarea acestora în interiorul lor, ar trebui amânată cât de mult posibil. E nevoie de educație prin conștientizarea pericolelor la care se expun, înainte de orice.
În general, cred că ar fi în beneficiul copiilor ca navigarea online să aibă loc doar prin control parental strict. Sigur, nu le putem refuza accesul la tehnologie, întrucât e parte din normalitatea lor, însă e crucial ca acesta să se desfășoare în deplină siguranță pentru ei. Iar noi ca părinți, avem obligația de a-i proteja și a le asigura un mediu bun pentru ei online.
Concluzionez fără a mă avânta în afirmații alarmiste și a-ți solicita să îți închizi rapid conturile de socializare virtuală. Nu cred să vină de acolo sursa răului în lume. Pot doar să-ți recomand să îți revizuiești relația ta (și a copiilor dacă e cazul) cu lumea virtuală. Verifică întâi conexiunea cu tine și abia apoi cea la internet.
