Pregătiți de joc alături de cei mici? Continuăm azi mini-seria de joacă… din mai nimic, fără jocuri sofisticate, ci cu obiecte la îndemână în majoritatea caselor. Ideea acestei mici-serii a pornit săptămâna trecută, după ce tocmai scrisesem un articol pe care îl poți citi aici despre cât de importantă e joaca pentru copii și cât de valoros e să le fim alături în treaba lor cea mai serioasă. Prima propunere de joc a fost Olimpiada mini-bulgărașilor de vată, iar instrucțiunile și modul de desfășurare poate fi văzut aici. Iar acum, cu entuziasm, vin cu o nouă idee creativă.
Joaca de azi le va aduce poate și mai multă bucurie, știut fiind faptul că multora dintre copii le place să scotocească prin dulapuri după oale și cratițe. Dar înainte să-ți povestesc despre ce e vorba, aș vrea să cădem la înțelegere asupra unui fapt. Da, uneori joaca poate crea dezordine, iar numai gândul că apoi va fi nevoie ca noi să strângem în urma distracției, s-ar putea să ne „taie aripile” în a mai facilita alte oportunități de haos. Așa că eu propun ca înainte de a porni orice fel de joacă, să lămuriți clar situația.
Pentru ca joaca să fie plăcută pentru fiecare, e nevoie ca ordinea să fie restabilită împreună, după ce distracția se încheie. Astfel că toți cei pare participă la joc, în egală măsură, trebuie să pună la loc tot ce s-a deranjat. Iar dacă simți că nu poți determina rațional copii să ajute (ceea ce e foarte probabil, în funcție de temperamentul copiilor), atunci cu siguranță va funcționa să faci o joacă și din curățenia de după joc.
Poți să continui cu un concurs de cine strânge primul, sau cine pune lucrurile la loc exact cum au fost. Sau puteți face o inversare de rol, tu devenind copil iar ei părinții. Poate chiar să te prefaci că nu mai știi care unde vine pus, punându-le total anapoda și cerându-le ajutorul lor indispensabil. Variante sunt multiple și cu veselie și în joacă, cumva tot veți reuși să faceți ordine împreună.
Acum că am lămurit probabil cel mai deranjant aspect al oricărei reprize de joacă, hai să-ți povestesc despre Oala-la. În acest joc, nu e vorba de vreo competiție și nici de probe, ci doar de mai multe variante distractive în care oalele și cratițele din bucătărie își găsesc loc în lumea jocului împreună.
Necesar de joc:
- cât mai multe oale și cratițe, de diferite dimensiuni (noi am avut 8 de toate în casă)
- o eșarfă sau fular
- un castronaș
- câteva linguri de diverse dimensiuni, materiale și forme
- un player pentru muzica preferată
Instrucțiuni:
După o „vânătoare” de oale și cratițe prin sertare și dulapuri, pregătiți un „arsenal” de joacă. Cu cât mai multe, cu atât mai distractiv va fi jocul. Găsiți o suprafață plană unde să le înșirați și să vă fie la îndemână. Noi de cele mai multe ori ajungem să ne jucăm pe jos, întrucât nu suntem limitați la o suprafață anume și riscul de accidente e mai mic. Pentru a exemplifica celor mici cum se joacă, părintele va fi primul ce își va testa în joc abilitățile.
Am început construind fiecare pe rând câte un turn înalt, din toate oalele și cratițele disponibile, pe care le-am așezat unele peste altele. Și deși poate în video de mai jos pare că am reușit rapid, a fost nevoie de multe încercări, atât în cazul meu, cât mai ales al copilului, dar care nu s-a lăsat până nu a făcut și ea construcția completă. A luptat cu frustrarea la un moment dat, dar în final a fost tare mândră de reușita ei.
Apoi aceeași recuzită am folosit-o pentru a potrivi oalele și cratițele unele în altele, în sens invers turnului și treaba a mers tare ușor după încrâncenarea de dinainte.
Pentru a „complica” din nou lucrurile și a le face captivante, am adus în joc un fular, iar legați la ochi am refăcut ordonarea anterioară, care nu s-a mai dovedit a fi așa facilă, dar tare distractivă.
Am continuat cu o altă idee năstrușnică, aceea de a aranja toate oalele și cratițele pe jos, în ordine crescătoare, numerotându-le în gând (de la 1 la 8 în cazul nostru). Am umplut un castronaș cu apă, iar cu o lingură am pus pe rând în fiecare oală atâtea linguri de apă, cât numărul de ordine al oalei respective (ex 1 lingură în prima oală, 4 în a patra, 6 în a șasea, etc). Întâi în ordine, apoi pe sărite, conducătorul de joc indicând numărul de linguri ce trebuiau turnate, iar jucătorul trebuind să fie atent pentru a turna în oala corectă. Am trecut apoi la a turna linguri de apă dintr-o oală în alta, respectând tot așa indicații. La un moment dat a devenit greu de urmărit socoteala corectă, întrucât indicațiile veneau tot mai rapid, iar asta a făcut joaca și mai zăpăcită și pe placul nostru.
Pentru final am păstrat timp pentru zăngăneală, astfel că toate oalele și cratițele au devenit instrumente de percuție. Am folosit tot felul de linguri de diverse dimensiuni, materiale și forme, am pus pe tabletă muzica preferată și am încercat să ținem ritmul muzicii, lovind dosurile oalelor. Nu știu cât de bine am reușit, dar cu siguranță ne-am distrat tare. Ne-am pornit și la dans apoi și a fost musai să continuăm timp de încă 3 melodii oa-la-la-ul nostru.
A fost o joacă pe cinste și cred că va cere să o repetăm curând. Sigur, variante sunt nelimitate în joaca cu oale și cratițe și aici intervine doar imaginația și timpul liber al fiecăruia.
Și ca să vă facem poftă de joacă, uite cum ne-am distrat noi la Oala-la:
