Se spune că dacă îți dorești un lucru suficient de tare, universul lucrează pentru tine. Nu știu cât de mult cred în zicala asta, dar pare să fie ceva acolo ce învârte roți și aliniază stele, astfel încât lucrurile să se întâmple. Însă mai presus de orice, cred că nu-i suficient să îți dorești, ci e nevoie să pui osul la treabă în direcția respectivă, astfel încât să dai șanse dorinței tale.
Chiar și cei mai norocoși oameni care câștigă la loto fac ceva pentru câștigul lor: joacă! Simt că de multe ori nu facem suficient si ne dăm bătuți înainte să ne ducem toate bătăliile. Ne plafonăm gândindu-ne că parcă ne dorim prea mult.
Cine suntem noi să vrem așa ceva?! N-avem noi norocul altora! Ar fi absurd să renunțăm la căldurica de acum pentru furtuna de mai încolo, căci nu se știe precis ce e dincolo de ea. Las’ că nu-i chiar atât de rău aici.
Așa că nici nu încercăm. Ne temperăm și gândurile când încep să își mai dorească ceva. Nu am fost crescuți să visăm suficient de departe și potențialul nostru rămâne ne-exploatat. Râncezește și scade la nivelul preconcepțiilor.
Eu nu vreau aceasta pentru copilul meu, pentru mine! Eu vreau să îmi doresc mereu lucruri, oricât de nebunești și să zbor spre ele. Eu vreau să mă trezesc cu un scop și fiecare zi să pună o piesă in puzzle-ul dorințelor mele. Să fac atât cât pot, să mă descopăr și să mă surprind pe drum. Să construiesc o cale în care universul să mă ajute dacă vrea. Ori să mă încurce dacă drumul nu-i bun.
Ieri s-a deschis biblioteca la care visam de multă vreme, atunci când visul meu a devenit și a altora, cărora le sunt mereu recunoscătoare. Împreună am făcut mai mult decât ne-ar fi dat oricine credit.
Săptămâna viitoare intră la tipar prima mea carte pentru copii. Și îmi doresc să fie doar începutul. Cine ar fi zis asta despre mine?!
Scriu mult aici pe blog și descopăr cât de multe am de zis. Îmi doresc o lume bună în care să crească al meu copil. Și îmi doresc să fiu și eu o mică pietricică în formarea ei. Îmi permit să cred că pot să am o voce, să fac mai mult.
Să fie însemnată existența mea. Să iau picul bun din mine și să îl fac mare până în zare. Să îmi doresc să cresc, să călătoresc și să întâlnesc oameni. Să mă bucur de acum-ul din fiecare zi. Să îmi pun dorințe pe lumânări de tort și stele căzătoare, pe gene suflate în sân și nopți de revelioane, pe gânduri visătoare.
Să nu încetez să îmi doresc să fiu eu norocul meu în viață.
Să îți spun și ție că TU ești cel pe care l-ai așteptat să îți împlinească dorințe!
Dacă articolul a fost relevant pentru tine, te invit să îl distribui pe facebook aici:
