Când am luat decizia de a porni pe acest drum al creării de conținut, am hotărât ca dincolo de propriile texte ce au la bază experiența personală în relație cu cei mici, să aduc în atenție pe blog informații de însemnătate, din surse bine documentate, ce au în vedere buna dezvoltare a copiilor.
Într-o vreme în care mulți dintre noi devenim peste noapte „experți” în diferite domenii, simt că e nevoie ca informația științifică să devină mult mai accesibilă. În acest sens, îmi asum rolul de a aduce în fața ta, recunoscătoare fiind că „mă citești”, acel conținut cu care mă întâlnesc în propriul drum de creștere alături de copil.
Fie că e vorba de spre cărți, studii, ori publicații de specialitate, îmi doresc să pun în cuvinte pe limba noastră, explicații ce fac sens, dar mai ales, care pot face diferența, la timpul potrivit, în a fi părinții de care au nevoie copiii noștri.
În acest context, aici vei citi o traducere personală a unui articol publicat pe edutopia.org, a Fundației Lucas Education Research (ce desfășoară cercetări riguroase în colaborare cu parteneri universitari, instituții de cercetare și educatori de vârf pentru a identifica și evalua practicile replicabile la nivel de elev, profesor și școală, cu un impact profund și pozitiv asupra cursului dezvoltării pe tot parcursul vieții), în legătură cu experiențele bogate – de la joc la arte și relații – ce formează fundamental dezvoltarea copiilor.
„Când Albert Einstein era copil, puțini oameni anticipau contribuțiile remarcabile pe care le va aduce științei. Dezvoltarea limbajului său a fost întârziată, îngrijorându-și părinții până la punctul de a consulta un medic. Sora sa a mărturisit odată că Einstein „a avut o dificultate atât de mare în ceea ce privește limbajul, încât cei din jur se temeau că nu va fi capabil vreodată să învețe”. Cum a trecut acest copil de la potențiale întârzieri de dezvoltare la a deveni, ei bine, Einstein?
O parte din răspunsul la această întrebare este simbolizată prin două cadouri pe care Einstein le-a primit de la fiecare părinte când avea 5 ani. Într-o perioadă în care Einstein a stat toată ziua în pat din cauza unei boli, tatăl său i-a dat o busolă. Pentru Einstein, aceasta a reprezentat un dispozitiv misterios, care i-a stârnit curiozitatea în știință. La scurt timp, mama lui Einstein, care era un pianist talentat, i-a oferit drept cadou o vioară. Și împreună, aceste două daruri au determinat creierul lui Einstein să se dezvolte în moduri distincte, la momentul potrivit.
Creierul copiilor se dezvoltă în salturi, numite perioade critice. Primul apare în jurul vârstei de 2 ani, iar cel de-al doilea în timpul adolescenței. La începutul acestor perioade, numărul de conexiuni (sinapse) între celulele creierului (neuroni) se dublează. Copiii de 2 ani au de două ori mai multe sinapse decât adulții. Deoarece aceste conexiuni între celulele creierului sunt locul în care are loc învățarea, de două ori mai multe sinapse, permit creierului să învețe mai repede decât în orice alt moment al vieții. Prin urmare, experiențele copiilor în această fază au efecte durabile asupra dezvoltării lor.
Această primă perioadă critică de dezvoltare a creierului începe în jurul vârstei de 2 ani și se încheie în jurul vârstei de 7 ani, iar ea oferă o primă oportunitate de a pune bazele unei educații holistice pentru copii. Și pentru această perioadă atât de importantă, studiile arată că există patru forme esențiale ce includ: încurajarea dragostei de învățare, concentrarea pe amploare în loc de aprofundare, acordarea atenției inteligenței emoționale și tratarea educației copiilor mici cu seriozitate și nu doar ca un precursor al învățării „reale”.
Așadar, pentru a sprijini copiii spre dezvoltare e nevoie de:
1. Încurajarea dragostei de învățare
Copiii mici trebuie să se bucure de procesul de învățare în loc să se concentreze asupra performanței. Iar pentru a veni în întâmpinarea lor, educatorii și părinții pot accentua bucuriile de a încerca diverse activități și de a învăța ceva nou. Astfel, testând diferite experiențe, îi ajutăm pe copii să înțeleagă că greșelile sunt o parte normală a învățării.
Această perioadă este, de asemenea, momentul pentru a stabili o mentalitate de creștere – credința că talentele și abilitățile sunt dezvoltate prin efort, în loc să fie fixate în mod înnăscut. În plus, sunt importante acum evitarea etichetării copiilor și a declarațiilor universale despre capacitatea lor. Chiar și complimente precum „Ești atât de inteligent” sunt contraproductive. În schimb, sunt esențiale sublinierea persistenței și creării de spații sigure pentru învățare. Copiii vor crește iubind procesul de învățare dacă arătăm entuziasm față de proces, mai degrabă decât să ne fixăm pe rezultate.
2. Focalizare pe amploare, nu aprofundare
O modalitate de a evita concentrarea asupra rezultatelor în timpul acestei faze de dezvoltare, este de a sublinia amploarea dezvoltării abilităților, înainte de aprofundare. Expunerea copiilor la o mare varietate de activități, pune bazele dezvoltării abilităților într-o serie de domenii. Mai exact, acesta este momentul pentru a-i implica pe cei mici în muzică, lectură, sport, matematică, artă, știință și limbi străine.
În cartea sa „Range”, David Epstein susține că amploarea experienței este adesea trecută cu vederea și subapreciată. Într-adevăr, concentrarea pe excelență într-o singură activitate poate fi adecvată la un moment dat în viață. Dar oamenii care prosperă în lumea noastră în schimbare rapidă, sunt cei care învață mai întâi să își ia ce e mai bun pentru ei din cât mai multe zone, gândind creativ și abstract. Cu alte cuvinte, societatea noastră are nevoie de persoane bine adaptabile.
Adaptabilitatea este deosebit de importantă pentru copiii cu vârste cuprinse între 2 și 7 ani. Creierele lor în curs de dezvoltare sunt gata să se „scalde” într-o gamă largă de seturi de abilități. Această „perioadă de eșantionare”, așa cum o numește Epstein, este integrală. Este de fapt, fereastra în care e indicat să dezvoltăm diversitatea în copii. Există suficient timp pentru ca aceștia să se specializeze mai târziu.
3. Acordarea atenției inteligenței emoționale
Da, vrem ca ai noștri copii să citească bine și să învețe fundamentele matematicii. Dar nu ar trebui să ignorăm inteligența emoțională. Avantajele învățării în această primă perioadă critică de dezvoltare a creierului, ar trebui să se extindă la abilitățile interpersonale, cum ar fi bunătatea, empatia și munca în echipă.
Daniel Siegel și Tina Payne Bryson explică importanța dezvoltării empatiei copiilor în cartea lor „The Whole-Brain Child”. Empatia începe cu recunoașterea sentimentelor. Prin urmare, ei sugerează să îi ajutăm pe copiii din această grupă de vârstă să își eticheteze mai întâi emoțiile („Mă simt trist”) și apoi să povestim despre ce i-a făcut să se simtă așa („Mă simt trist pentru că am vrut înghețată și tu ai spus că nu”). Odată ce copiii practică etichetarea emoțiilor, părinții și educatorii pot începe să pună întrebări care îi încurajează să ia în considerare sentimentele altora.
O modalitate de a încuraja îngrijirea pentru cei din jur, este implicarea copiilor în activitățile pe care adulții le fac pentru ceilalți. Chiar și permiterea copiilor mici să ajute la treburi îi poate face să fie mai utili și mai atenți.
4. Tratarea educației copiilor mici cu seriozitate
Creierul copiilor poate absorbi în mod unic informații în această fază critică.
Dacă inteligența este definită ca fiind capacitatea de a învăța, copiii cu vârste cuprinse între 2 și 7 ani, ar putea fi considerați cei mai inteligenți oameni de pe planetă.
Cercetările sugerează că anumite abilități nu mai pot fi învățate aproape la fel de bine după această primă perioadă critică de dezvoltare a creierului. De exemplu, cercetările arată că în această categorie de vârstă, le e cel mai la îndemână copiilor să învețe tiparele de dezvoltare a limbajului. În acest interval, cei mici pot să stăpânească o a doua limbă, la același nivel ca o limbă maternă. Cu toate acestea, odată ce copiii împlinesc vârsta de 8 ani, competența lor de învățare a limbilor scade, iar a doua limbă nu va mai fi utilizată la fel de bine ca și cea nativă. Același efect de vârstă se găsește și în ceea ce privesc abilitățile muzicale, cum ar fi tonul perfect.
Este de remarcat faptul că părinții lui Einstein nu l-au înscris la lecții de fizică – domeniul în care a obținut un premiu Nobel. În schimb, tatăl lui Einstein l-a inclus în munca sa de inginer. Mama lui l-a înscris la lecții de vioară pentru că voia să iubească și să aprecieze muzica. Și ambele activități au contribuit la dezvoltarea mintii sale tinere, în mod holistic.
Este tentant să ne gândim la educația timpurie ca la un precursor al educației „reale”. Dar aceștia pot fi anii care contează cel mai mult în dezvoltarea viitorilor adulți.”
Nu degeaba se și vorbește de acei „7 ani de acasă” în termeni de politețe, empatie, muncă în echipă, curiozitate, abilități interpersonale, cunoștințe și abilități însușite. Anii aceștia pun bazele oamenilor de mâine.
Dacă articolul a fost relevant pentru tine, te invit să îl distribui pe Facebook aici:
