În fiecare zi, conștient sau mai puțin conștient, facem alegeri în modul în care ne comportăm cu cei din jur. Putem alege să fim buni sau răi în interacțiunile cu ceilalți, iar de cele mai multe ori, poate nici nu realizăm că n-am fost cea mai bună versiune a noastră. De regulă, neuronii oglindă (clasă specială de celule nervoase cu rol automat în sistemul de imitare și învățare) fac ca atunci când cineva se poartă frumos cu tine, să răspunzi și tu cu amabilitate și invers.
Dar la fel de posibil e ca fără un motiv aparent, reacția ta să fie una neprietenoasă de la bun început. Se pare că e mult mai probabil să fii rău decât bun din start și aceasta din cauza tiparului egoist al omului, ce are în centru supraviețuirea și binele personal. De foarte multe ori, răutatea e o devenire. Este ușor pentru un om să devină rău.
Poate în familia ta ai văzut modele ale răului – agresivitate, furie, abuz, astfel că ai ajuns să le copiezi, poate a trebuit să faci față răutății altora și a fost nevoie să îți construiești mecanisme de apărare. Poate ai observat că prin agresivitate și răutate reușești să îi domini pe ceilalți si să îți duci la îndeplinire obiectivele. Sigur, scopul nu scuză mijloacele, dar dacă răutatea devine normalitatea ta, atunci e foarte probabil nici să nu remarci propriul comportament agresiv, abuziv.
Și chiar dacă viața ta nu a fost marcată în vreun fel de fațete ale răului, cert e că în general, e mult mai comod să acuzi și să dai vina pe alții, decât să te consideri pe tine vinovat și să depui efort în a repara lucrurile. E mult mai ușor să vezi probleme în ceilalți, decât să le cauți în tine.
Adevărul e că e nevoie de foarte multă stăpânire de sine, pentru a controla reacțiile primare ce îți spun ”atacă, pentru a nu fi atacat”. Și fără un management emoțional conștient, astfel de porniri vor continua să pună stăpânire pe tine.
În plus, în mare parte dintre situații, se cere ca reacția la stimuli să vină imediat, astfel că acel timp recomandat de a face un pas în spate, de a respira și a mapa situația pentru a veni cu un răspuns adecvat, nu prea există în realitate. Iar pentru că se așteaptă un răspuns imediat, ce simt că mă ajută pe mine, e să conștientizez că cea mai mare parte a răutăților venite din partea celorlalți nu sunt despre mine.
Da, pot fi adresate în direcția mea, însă în general ele vin din cu totul și cu totul alte motive, ce nu au legătură cu mine. Bineînțeles, poate fi dificil să empatizezi și să cauți să înțelegi motivele fiecăruia pentru un anume comportament. De multe ori nici măcar nu e de competența ta să o faci.
De aceea, consider că e suficient să reușești să ridici un ”scut” invizibil în jurul tău, ce să țină la distanță atacurile, răutățile. Comportamentul nepoliticos al vânzătoarei de la magazin, atunci când ai cerut să plătești cu cardul, deși inițial spusesei că vrei să plătești cash, nu e despre tine. Nu ai greșit îngrozitor, jignind-o ori deranjând-o peste măsură. Ai avut doar o solicitare uzuală.
Însă pentru că cel mai probabil vânzătoarea avea o zi proastă, solicitarea ta a venit ca un afront la adresa ei, drept pentru care a răspuns nepoliticos. Ce poți face tu, pentru a nu escalada situația conflictuală, e să ridici „scutul” acela al conștientizării că fiecare om are motivele lui pentru care reacționează într-un anume fel și că de cele mai multe ori, reacția agresivă nu e despre tine.
Situația se repetă uneori și acasă, când soțul/soția simte să descarce (de cele mai multe ori neintenționat) un bagaj de frustrări acumulate. Și o face acasă, cu tine, pentru că acolo se simte în siguranță să descarce emoții. La fel și copilul, ce pare să facă totul împotriva ta. Însă recunoscând sincer, la fel faci și tu cu ei, uneori, atunci când e nevoie să refulezi prea multe sentimente adunate în tine.
Cu toate acestea, nici exonerarea totală de vină în cazul conflictelor nu e deloc o soluție. Să consideri din start că nimic nu e din vina ta e o mare lipsă de responsabilitate. Unde e atunci echilibrul? Ei bine, cred eu, el vine din contactul permanent cu tine. Din propriul control asupra comportamentului tău. Din decizia asumată de a alege în fiecare zi cea mai bună versiune a ta.
Așadar, decizând să acționezi echitabil, pe principiul popular ”Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”, alege să te comporți cu cei din jur așa cum ți-ar plăcea să se comporte și ei cu tine. Cu siguranță o să și greșești pe parcurs, însă ai curajul să-ți recunoști vina, cere-ți scuze și nu căuta să-ți motivezi greșelile acuzând la rândul tău.
Dar hai să vedem ce se întâmplă totuși dacă nu alegi cea mai bună variantă a ta. În asemenea circumstanțe, cred eu, comportamentul agresiv, acuzator, înclinat în fața răutății, nu face altceva decât să îți adâncească nemulțumirea față de cei din jur, familie, comunitate, societate. Iar ce se întâmplă atunci, e că tu, ca individ construit social, încetezi să mai funcționezi optim; devi incapabil să mai stabilești conexiuni cu semenii tăi, devi neînțeles, singur și nefericit. Așadar, departe de un ideal al unei stări de bine. Tocmai de aceea, simt să subliniez din nou că pentru a fi bine cu tine și cu cei din jur, e nevoie să chestionezi nu doar comportamentul celorlalți, cât mai ales comportamentul tău.
Cu atât mai mult, ca părinte ori adult responsabil, ce caută să crească prin el copii buni, fericiți și împliniți, ai în vedere că modul în care tu te raportezi la viață, oferind varianta ta cea mai bună, ori cea mai rea, va fi temelia comportamentului său viitor. Așa că, ce alegi să sădești el, vei culege tu și lumea întreagă după tine. Hai să auzim de bine!
