Urmăresc de ceva vreme canalul de Youtube al celor de la The School of Life și mi se pare fascinant cât de multe informații prețioase sunt cuprinse în video-uri scurte și simpatic animate. Tocmai de aceea, mi-am propus să traduc esențialul din anumite video-uri ce țin de educația parentală, pentru a le face cât mai accesibile, întrucât le consider extrem de relevante în strădania de a fi părinți buni pentru copiii noștri.
Așadar, încep seria cu acest video despre 8 principii ce ne dau șansa de a ne transforma în părinții de care au nevoie cei mici, pentru a crește adulți împliniți și fericiți, bine cu ei înșiși.
În mod ciudat și destul de stânjenitor, se pare că nicio ființă umană nu poate crește vreodată sănătoasă decât dacă a fost iubită foarte profund de către cineva, timp de câțiva ani în viața sa timpurie. Însă dincolo de descoperirile științei, încă învățăm ce ar putea implica de fapt dragostea părintească. Și se pare că 8 principii ar fi de ajutor, în dorința de a fi părinți buni pentru copiii noștri:
- Acordarea – coborârea la nivelul copilului, în încercarea de a vedea lumea prin ochii lui. Înțelegerea că în primii ani de viață, copilul are nevoie să fie în centrul universului părinților, nu pentru a-l răsfăța, ci pentru a-i da șansa să crească la întregul său potențial.
- Mărunțișurile – înțelegerea că viața copilului mic se învârte în jurul detaliilor care pentru adulți sunt irelevante. Un copil mic primește extrem de multă bucurie din lucruri mărunte precum joaca într-o baltă, sau poate deveni extrem de trist, când o pagină din carte se îndoaie. Un părinte bun e empatic și alături de copil, indiferent de starea prin care trece, pentru a crește la rândul lui un adult atent la problemele și bucuriile celor din jur.
- Iertarea – interpretarea corectă a comportamentului copilului prin înțelegere contextului și oferirea de reacții de bunătate, învățându-l pe copil arta auto-iertării.
- Fazele ciudate – acceptarea fără emiterea de judecăți la adresa copilului a diferitelor faze comportamentale prin care acesta trece precum acceptarea de a mânca doar alimente roșii, prieteni imaginari etc, ca etape în dezvoltarea sănătoasă a copilului. Acceptarea ciudățeniilor copilului ca parte a dezvoltării normale a acestuia, rămânând calm și răbdător, fără a critica, fără a pune etichete rolurilor pe care copilul le joacă, pentru ca aceste etichete să nu devină realitatea lui.
- Atașamentul lipicios – înțelegerea faptului că cel mic are nevoie să fie lipicios, fără a-l respinge și fără a-i cere să se „îmbărbăteze”, creând un atașament securizat în care copilul primește atâtă atenție și conectare, câtă are nevoie. Acest tip de atașament securizat e crucial pentru un viitor adult independent și încrezător în forțe proprii.
- Perfecțiunea – prezentarea părintelui în fața copilului așa cum este, evitând proiectarea unei imagini perfecte, a părintelui ca un personaj ideal. Păstrarea unei imagini adevărate, cu bune și cu rele. Recunoașterea defectelor părintelui îl vor ajuta pe copil să își recunoască sincer propriile neajunsuri, acceptându-le și integrându-le, fără a deveni problematice.
- Plictiseala – oferirea de liniște și predictibilitate copilului, înțelegând că în mintea lui în dezvoltare, este deja oricum suficient haos și lăsând în afara cunoașterii copilului toate detaliile intime ori zbuciumate ale adultului.
- Iubire ce nu se bazează pe reciprocitate – oferirea unilaterală de dragoste necondiționată, fără a aștepta aceeași iubire, grijă și atenție din partea copilului. Înțelegerea că răsplata personală e de fapt ca cel mic să crească într-un părinte bun, la rândul lui.
În final, înțelegerea clară că iubirea atentă, delicată, extrem de răbdătoare și înțelegătoare, manifestată de către un adult pe parcursul mai multor ani în direcția unui copil care e în general incapabil de control și autoreglaj, confuz și frustrat, nu va fi în van. Ci va oferi acestuia toate șansele de a crește în adultul fericit, împlinit, creativ și cu o bază bună în propria încredere.
Te invit să urmărești video-ul original, aici:
