2020 mi-a dat multe lecții, despre care am scris și aici, dar m-a învățat și să nu mai fiu naivă în a-mi face planuri pe anii următori. Sigur, pot să-mi imaginez un traseu, cu câteva obiective importante și dându-mi tot concursul în a le îndeplini, atât cât ține de mine. Însă fără a face din ele scopuri supreme, dincolo de care să nu-mi pot imagina viața.
Mai departe? Anul va fi așa cum va fi și va veni probabil cu propriile lecții. Iar eu voi fi prezentă în el. Așa că nu-mi fac planuri despre ce vreau să fac, ci îmi proiectez intenții despre cum mi-ar plăcea să fiu. Astfel, m-aș bucura:
- să îmi păstrez determinarea chiar și atunci când lucrurile nu decurg așa cum le-am proiectat eu
- să îmi limitez așteptările de la ceilalți și să le caut mai mult în mine
- să fiu eu prietenul care sună primul
- să țin mai mult cu mine, să îmi cresc încrederea în mine
- să fiu mai caldă, mai empatică și înțelegătoare, să fiu mai blândă și bună cu cei din jur, mai atentă la nevoile lor
- să arăt mai multă afecțiune celor dragi
- să îmi păstrez implicarea socială și voluntară în comunitate
- să fiu mai flexibilă în gândire, renunțând la tipare mentale, să fiu mai tolerantă
- să nu aștept confirmări exterioare pentru starea de bine interioară
- să fiu mai puțin critică și acidă, fără să consider orice afront un atac la propria persoană
- să-mi păstrez curajul de a îndrăzni să fac orice îmi propun
- să fiu mai responsabilă față de sănătatea mea, să zâmbesc mai mult și să îmi țin spatele mai drept
- să îmi păstrez echilibrul între rolurile zilnice asumate
- să fiu mai relaxată, lăsând loc și hazardului, permițându-mi să renunț la nevoia de control
- să înțeleg că universul nu complotează împotriva mea și că uneori lucrurile iau altă întorsătură decât m-aș aștepta eu
- să fiu recunoscătoare pentru toate darurile mele, pentru toate lucrurile bune din viața mea
- să îmi păstrez relația cu divinitatea
- să mă judec mai puțin și să nu mă mai iau așa în serios mereu
- să îmi păstrez vulnerabilitatea confortabilă
- să îmi sporesc controlul emoțional
- să îmi păstrez creativitatea și dorința de munci pentru a o exprima
- să nu mă pierd în detalii în îndeplinirea obiectivelor
- să rămân conectată la realitatea mea și a vremurilor
- să îmi amintesc să mă întorc mereu la mine atunci când ceva nu funcționează oricât de mult efort aș depune, urmărind proprii indicatori al stării de bine
Ai văzut probabil că nu am zis nimic de rezoluții, scriind mai sus doar o simplă listă de intenții proiectate. Cred eu, viața e suficient de imprevizibilă și frustrantă așa cum vine în fiecare zi, iar orice încercare de a ne lua angajamente mai mult sau mai puțin comode, nu face altceva decât să ne crească nivelul de stres și demotivare. Așa că hai să ne proiectăm imagini bune și faine despre noi, iar dacă în imaginile respective ne vedem suficient de bine cu noi și cei din jur, atunci acele proiecții au cele mai mari șanse în a deveni realitatea noastră în noul an.
Fericirea ne-o facem singuri în fiecare zi și an ce vine și trece.
