Se încheie un an, cum nu-mi amintesc să fi fost alții. Iar dacă cel precedent a venit cu foarte multe schimbări, 2021 a fost pentru mine unul extrem de intens!
Am trăit un carusel de emoții în care am simțit că lumea e a mea ori că sunt într-o expectativă ce nu depinde de mine. Am fost sus și am fost jos de atât de multe ori, încât greu mi-am păstrat echilibrul și focusul atenției; am lucrat mult și am obosit, mi-am luat pauze forțate când n-am mai știut încotro mă îndrept.
M-am înhămat la un an de creștere, însă creșterea a venit greu, ca toate noile începuturi. Și am învățat multe despre mine și despre lume în acest răstimp, deși credeam deja că știu suficiente.
Însă așa e creșterea, îți arată că mereu e loc de mai mult, iar odată ce ți-ai asumat-o, se presupune că îți accepți și dificultatea de a înțelege că, înainte de toate, e un proces continuu ce depinde în totalitate de tine; de priorități și de oportunități în fața cărora te prezinți singur.
2021 mi-a arătat cât de ușor poți să cazi în plasa propriilor iluzii, iar lumea online-ului în care m-am avântat, nu seamănă cu cea proiectată, în ignoranță, anterior. M-am lăsat înșelată de convingeri conform cărora în secolul vitezei, poți sări etape, doar să descopăr că asemenea convingeri nu fac altceva decât să te țină pe loc, în frustrare și resentimente.
M-am lăsat dusă de val crezând că dacă fac ce-mi place, n-o să-mi fie greu, că n-o să obosesc dacă simt că aceasta e ceea ce trebuie să fac. Însă am obosit și mi-am pus la îndoială menirea de a fi aici.
Înainte de 2021, pariam lejer că sunt printre cei ce ies cu ușurință din zona de confort și că îmi exersasem suficient vulnerabilitatea. Anul acesta însă, aș fi pierdut pariul de mai multe ori, căci m-am trezit blocată în circumstanțe din care mi-a fost complicat să ies.
Totuși, nimic nu e în van, căci lucrurile avansează când ții cont de ritmul tău, când te împaci cu tine și nu cauți vinovați, ci cauți în tine acel ceva ce te face special, ce-ți dă determinarea de a lupta pentru ce-ți dorești.
Închei anul luând cu mine toată moștenirea pe care mi-a adus-o: am publicat prima mea carte pentru copii și am scris-o pe a doua, am deschis prima bibliotecă din zonă dedicată celor mici, am inaugurat un loc de joacă la școala unde învață copilul meu alături de alții 900, m-am înscris la rândul meu la școală, mi-am exersat scrisul și am strâns în jurul meu o comunitate de oameni ce poartă dialoguri sincere.
Aici se vede o părticică din multul meu, căci dincolo de ce e bun și frumos, sunt nopți nedormite suficient, agenda plină de planuri ne duse la capăt, resurse consumate fără rezultat concret, reconfigurări de trasee, sănătate șubredă, frământări, compromisuri, refuzuri, conflicte. Versiuni îndoielnice ale mele ca mamă, soție, fiică, prietenă, autoare de conținut, femeie.
Sunt atât cât pot și îmi permit să fiu, iar fiecare an care trece, mă conturează mai bine în conștiința mea. Trag linie și mă declar om, asumat în calități și neajunsuri, încă în construcție, însă recunoscător pentru drumul său.
Mulțumesc 2021 pentru nebunia ta bună! Hai, 2022 să vedem ce facem împreună!
