Mereu m-am simțit norocoasă pentru viața mea. M-am născut într-o familie ce mă iubește, ce a avut și are în continuare grijă de mine. Mereu am avut tot ce am știut că am nevoie și am fost învățată să fiu recunoscătoare pentru toate. Să fiu muncitoare, serioasă, calculată și responsabilă. Am înțeles să nu risipesc, dar am și ales să nu strâng doar pentru mine. Și în norocul meu, mereu am simțit că sunt responsabilă să dau ceva înapoi. Să răsplătesc bunătatea cu care sunt înconjurată, cu bunătatea pe care pot eu să o împart în jurul meu.
Aceasta este practic motivația ce mă determină să mă implic dincolo de casa și cercul meu apropiat. Să o fac voluntar, în comunitate, în speranța că pot aduce un plus de valoare prin tot ce pot eu să dau. Prin tot ce știu și pot să fac.
Mereu spun că putem fi cu adevărat bine fiecare dintre noi, atunci când suntem bine împreună. Trăim în comunități, unde fiecare are rolul lui determinat, unde oamenii se sprijină pe alți oameni pentru a crește împreună și unde dincolo de binele personal, poate exista implicare pentru binele comun. Sigur, o să spui probabil că în spatele fiecărei implicări e mereu câte un interes personal și că „gena egoistă” poate vedea dincolo de sine, doar după ce sinele îi e asigurat. N-o să fiu ipocrită să te contrazic, însă pot să te provoc și pe tine să vezi dincolo de zona ta sigură, cât de multă împlinire aduce un efort dezinteresat în beneficiul altora.
Cred mult în zicala „Cum îți așterni așa dormi” și chiar cred că ea se aplică nu doar la scară micro, în propriile familii, ci și la nivelul comunităților din care facem parte. Poate dacă am fi mai atenți unii cu alții, ne-am așterne mai frumos șansele spre bunăstare. Privim cu invidie și admirație comunitățile Hyyge – acea rețetă daneză a fericirii, însă pierdem din vedere că acolo fiecare își aduce aportul în așa fel încât, toți să se poată bucura de o stare de bine. Stare ce vine în special din sentimentul de siguranță dat de comunitățile ai căror oamenii se ajută, se implică și caută să fie bine împreună.
Și noi ce facem? Ne plângem că vrem o țară ca afară, unde lucrurile sunt organizate frumos, unde nevoile cetățenilor sunt împlinite, unde se respectă reguli. Vrem condiții civilizate și suntem îndreptățiți să vrem toate acestea. Vrem tot ce e mai bun pentru noi, dar curios e că avem așteptări ca ceilalți să ni le împlinească. Așteptăm de la alții să aibă inițiativă, să lupte pentru binele nostru. Vrem o țară ca afară, însă pierdem din vedere că multe țin de noi, iar o comunitate funcțională crește cu adevărat împreună, prin implicare și responsabilitate.
Tocmai de aceea, cred că e în puterea noastră să creăm o comunitate a cărei voce poate muta munți. Deschide și tu ochii in jur și o să vezi alți oameni de bine ce găsesc timp să fie voluntari în diverse asociații ce cred că se poate face mai mult prin spirit civic și responsabilitate față de semeni. Găsește-le pe cele cu ale căror obiective rezonezi și găsește-ți și tu utilitate dincolo de spațiul personal.
Da, nu-ți ascund că e nevoie de energie, timp și interes în a întreprinde orice formă de voluntariat, chiar și numai în a-i susține pe alții ce aleg să se implice, însă nimic bun și trainic nu vine fără efort. Poate o să spui că mie mi-e ușor să le fac pe toate, pentru că deja am spus că sunt o norocoasă, ce are în spate un sistem de sprijin, însă vreau să știi că implicarea e mereu o alegere personală. Ea vine din înțelegerea nevoii de a crește împreună, din conștientizarea că pentru o dezvoltare durabilă, e necesară o comuniune de forțe în care fiecare iese în față cu ce e priceput să pună în slujba comunității. Și fiecare e priceput la ceva.
Eu aleg să dedic timp și efort personal pentru că știu că pot face un bine. Pentru că simt că îmi face bine. O fac susținut și nu îmi e mereu ușor, întrucât între muncă, familie, responsabilități și ziua mea are tot 24 de ore. Totuși, aleg să nu îmi găsesc scuze ce să justifice neimplicarea și nu tratez cu ignoranță nevoile pe care le văd în comunitate, ci caut să mă implic așa cum pot mai bine. Nu sunt eu cetățeanul model, dar caut să rămân responsabilă în comunitate.
Te încurajez să cauți și tu soluții, nu doar să cauți vina altora. Te încurajez să te faci auzit și să renunți la scuze pentru care nu poți și tu să schimbi ceva voluntar în comunitatea ta. Te încurajez să îi susții pe cei ce vezi că fac mai mult pentru comunitate. Dacă ești părinte, bănuiesc că ai fii mândru să-i vezi pe copiii tăi cum reușesc să fie buni pentru ei și cei din jur. Dar ai în vedere că ei preiau în tocmai comportamentele părinților și dacă nu văd la tine spiritul civic, probabil vor rămâne și ei la cheremul altora să le îndeplinească nevoi.
Implicarea e o alegere, așa că hai să căutăm să facem bine, pentru că astfel ne vom face cu toții bine!
