Zilele acestea e agitație mare în jurul meu, la mine în minte și în suflet. Aceasta deoarece, următoarea săptămână e decisivă pentru a hotărî soarta viitoarelor activități desfășurate în curte, ale copiilor de la Școala Gimnazială Vasile Goldiș din Alba Iulia. Ce legătură am eu cu Școala și ce urmează să se întâmple acolo cu puțin noroc, o să afli mai jos. Între timp, ține-mi pumnii și înalță un copăcel în gând.
Spre sfârșit de septembrie, anul acesta, am scris primul meu proiect pentru a obține o finanțare. Și nu am făcut-o pentru mine, în beneficiul meu, ci am scris un proiect în cadrul Bugetării participative puse la dispoziție de către Primăria orașului unde locuiesc, Alba Iulia. Recunosc, până în toamnă nu auzisem despre acest gen de bugetare, la noi fiind primul an în care se implementează o finanțare pusă la dispoziția cetățenilor. Posibil să nu fi auzit nici tu, astfel că vin cu câteva clarificări.
Bugetarea participativă este un proces prin care ideile şi iniţiativele comunităţii se manifestă şi se transformă în principiu, în realitate. Este un proces deschis, prin care membrii comunităţii se implică direct în formularea deciziilor privind priorităţile de cheltuire a banilor din bugetul local. Cum se întâmplă procesul? Orice cetățean ce locuiește, lucrează ori studiază în orasul în care se pune la dispoziția comunității o sumă alocată bugetării participative, poate lua inițiativă și poate propune în scris, sub formă de proiect înregistrat pe platforma de bugetare, orice idee ce consideră că ar aduce un beneficiu cetățenilor.
Există domenii în care proiectele se pot încadra precum amenajare spații publice, spații verzi, cultură educație, mobilitate, sport, turism, oraș digital, etc. Iar pentru ca proiectele să treacă în etapa următoare, aceea a votului popular, e verificată eligibilitatea lor de către autoritatea în domeniu. Când primesc undă verde, proiectele eligibile sunt postate pe site-ul dedicat bugetării, unde se pot vota apoi de către cetățenii orașului. Proiectul cu cele mai multe voturi înregistrate timp de o lună, câștigă finanțarea și implicit, șansa la realizare.
În funcție de bugetul consumat de către proiectul câștigător, în caz că suma dispusă bugetării participative e mai mare, se finanțează și proiectele următoare, după numărul de voturi obținute, până se atribuie întreaga sumă alocată de către autoritățile locale.
Acum că am explicat puțin întregul proces, revin la experiența mea în toată povestea aceasta. La început de an școlar, practic, la prima ședință cu părinții organizată de către învățătoarea clasei pregătitoare în care tocmai intrase și copilul meu, ne-a fost prezentată situația de fapt și solicitat ajutorul în a amenaja o suprafață din curtea școlii. Și anume, o zonă în prezent neamenajată, unde se jucau copiii în pauză. Învățătoarea visa și ea, alături de noi părinții, la o zonă faină de joc, cu elemente educative, un loc unde să poată să susțină inclusiv ore în aer liber. Școala nu dispune de fonduri pentru acest gen de amenajare, astfel că singura variantă era să ne unim noi forțele în a reorganiza câtuși de puțin suprafața de joc.
Desigur, la școala despre care îți vorbesc învață peste 900 de elevi, astfel că o reamenajare a zonei ar fi fost nu doar în beneficiul copiilor noștri, cât și al întregii școli. Și deși nevoia nu era de ieri-alaltăieri, ci era una de ani de zile sesizată, nimeni nu se încumetase să facă ceva în această direcție.
Dar să revin la subiect. La sfatul unei mămici prietene, cu care într-un alt context povestisem despre bugetarea participativă, a venit ideea de a aplica și eu pentru acest gen de finanțare. Am început să mă documentez despre ce presupune depunerea unui proiect și am început să creionez un concept. Am primit acordul conducerii unității privind propunerea înaintată și norocul a făcut să am în cercul de prieteni apropiați un arhitect bun, deschis provocărilor și implicat în comunitate, care a ajutat în schițarea și randrea planurilor necesare. Odată conceptul stabilit, munca a mers lin, am stabilit un necesar, am căutat furnizori, am solicitat oferte și pe baza lor am întocmit un buget aproximativ. Pasul final a fost să îmbrac frumos proiectul într-o descriere pe măsura conceptului gândit.
După depunere, proiectului i-a fost verificată eligibilitatea și ulterior a trecut în faza de votare în care ne aflăm acum, practic etapa decisivă în direcția finanțării. Mai sunt câteva zile și va fi stabilit câștigătorul, în funcție de numărul de voturi. 18 astfel de proiecte cetățenești se regăsesc pe platformă, iar lupta acerbă se dă intre două dintre ele, printre care și proiectul scris de către mine, Pauza de Joacă.
Mai multe despre proiect vei putea citi mai jos, însă pe scurt, el urmărește crearea unui centru de activități în aer liber, ce va pune la dispoziție elevilor și cadrelor didactice o zonă dedicată, cu multiple funcționalități, cu elemente educative ce vor ajuta la însușirea prin joc a unor cunoștințe ori abilități. Mobilierul urban vine să întregească tabloul de relaxare, dar în același timp vine în întâmpinarea solicitării de a susține cursuri în aer liber, prin existența amfiteatrului ori a băncilor ce pot fi repoziționate respectând regulile actuale de distanțare socială.
Proiectul concurent e și el interesant, urmărind digitalizarea orașului, prin crearea unui centru de inovare, legat cred eu, de viziunea unui mult deziderat smart city în urbea noastră. Foarte multe despre el nu am reținut, întrucât subiectul este unul destul de complex și dificil de cuantificat. Cert e că există interes și aici, astfel încât supremația pentru cele mai multe voturi, pivotează de la proiectul pentru școală la proiectul pentru digitalizare.
Nu emit aici judecăți privind justificarea importanței proiectelor, însă nu pot să nu remarc valoarea covârșitoare a sumei solicitate de către proiectul concurent, în antiteză cu toate celelalte proiecte. Iar aceasta blochează oarecum șansa la finanțare pentru alte inițiative cetățenești.
Nu insist pe subiect, însă inima îmi e cât un purice, întrucât chiar cred în șansa școlii de a primi finanțare, deși necunoscute sunt multe la mijloc. Procesul de votare este destul de anevoios, iar acesta descurajează posibilii votanți. Mai mult, deși aparent există un regulament și se poate vota doar în anumite condiții, votul poate fi ușor fraudat. Nu pare să existe un corp de control, iar regulamentul e destul de ”subțirel”, deși banii publici implicați sunt mulți.
În mod normal, chiar și de pe locul 2, finanțarea proiectului Pauza de joacă ar trebui să fie asigurată. Dar lipsa unor specificații clare, face frământarea mea și a celor peste 550 susținători de până acum, destul de incomodă. Aceeași situație se regăsește cred și în cazul celorlalte proiecte cu voturi mai puține. Însă vreau să am încredere în sistem, vreau să cred că inițiativele cetățenești chiar contează și cel mai mult, îmi doresc să sper ca măcar prin intermediul bugetării participative, să fie cu adevărat puterea și interesele total de partea comunității.
Dacă ești din Alba Iulia și nu ai votat încă proiectul Pauza de joacă, o poți face aici. Atât eu cât și tot colectivul Școlii, îți mulțumim. Toate proiectele supuse votului pot fi consultate aici: https://bugetareparticipativa.apulum.ro/proiecte/
Promit să revin cu update de îndată ce se anunță câștigătorii. Între timp, degete încrucișate, multă speranță și pumnii strânși!
Cu ce să rămâi tu din toată povestea mea? Insist să revin asupra celor scrise deja aici în legătură cu implicarea în comunitate, unde oamenii se sprijină pe alți oameni pentru a crește împreună și unde dincolo de binele personal, poate exista implicare pentru binele comun. Nu sunt eu vreo „specială”, nu caut să „mă dau mare” că în mine s-a trezit spiritul civic, ci doar îmi doresc să vezi că alegerea de a te implica e la tine mereu. N-am mai scris nici eu proiecte, darămite de așa anvergură. N-am mai concurat cu alții, de obicei concurez cu mine. N-a mai depins niciodată o situație atât de mult de alții, când de obicei depinde de mine. Dar aleg să fiu optimistă și implicată în continuare.
Acum, mai mult ca până acum, există posibilitatea ca Școala “Vasile Goldiș” să devină o școală actuală, adaptată nevoilor și în spiritul copiilor. Iar dacă norocul nu va fi de partea noastră, cel puțin va exista mult mai mult interes în a schimba situația. În a găsi variante pentru a crea acel centru de activități dedicat copiilor, într-o formă sau alta.
Poți alege să rămâi indiferent, situație ce poate impacta negativ inclusiv asupra ta, sau poți alege să fii tu schimbarea pe care o aștepți în ceilalți. Fă un pas în față, fă-ți timp și renunță la scuze. Antrenează-ți acea disciplină pe care o admiri în alte comunități și fă ceva și pentru comunitatea ta. Nu se face primăvară cu o floare, dar vreau să cred că sistemul suntem noi, atunci când avem o voce și alegem să ne implicăm.
