Ori de câte ori am ocazia de a fi invitată să vorbesc despre Dialogurile sincere la școli ori grădinițe, printre primele lucruri pe care insist sunt greșelile. Și le spun de fiecare dată copiilor, cu zâmbetul pe buze, despre cât de minunate sunt ele. Aproape mereu văd priviri înghețate, ochi mari și bulbucați, în special din partea cadrelor didactice care pe moment mai că regretă că m-au invitat.
Însă de îndată ce adaug la dialog faptul că greșelile sunt minunate pentru că ele oferă cele mai bune șanse de învățare, ochii se relaxează și devin curioși să afle mai mult.
Le povestesc despre greșelile mele și îi invit să îmi spună despre ale lor. Râdem, glumim, căutăm să vedem ce n-a funcționat și ce am învățat de acolo. Abia atunci, dialogul începe să devină sincer.
Îndrăznesc să aduc greșelile în discuție întrucât tare îmi doresc să le scoatem din zona de “bau-bau” spre una a normalității, iar copiii au nevoie să li se spună că nu sunt mai puțin oameni atunci când greșesc. Că fără greșeală e doar cel care nu încearcă să facă mai mult. Că evoluția în sine e o înlănțuire de greșeli corectate pe parcurs și că nu e nimic greșit în a nu reuși din prima să facă ce și-au propus.
Insist apoi pe corecție, nu ca formă de pedepsire, cu aruncat de vină și judecată, ci ca modalitate de învățare și proces natural de creștere. Dintr-o dată, privirile devin blânde și dispuse să vadă cum se pot îmbunătăți pe parcurs. Dintr-o dată văd lucruri clare și nu doar frici imaginare. Nu se mai tem să spună ce simt și să caute propriile soluții spre reglarea comportamentului.
Cred, sincer, că învățarea autentică e doar cea care permite greșelilor să apară, din când în când, ca parte a evoluției personale, indiferent de vârstă.
Poate, dacă am fi mai îngăduitori unii cu alții și cu propria persoană și ochii noștri ar avea curajul să învețe mai mult fără teama de a greși, ci cu determinarea de a face mai bine data viitoare.
Asta doar dacă ne dorim, cu adevărat, să vină cu învățare și greșeala următoare.
De venit, vine oricum, însă ce aduce cu ea tine de modul în care ne raportăm la ce ne învață despre noi. Că putem mai mult sau că nu suntem în stare de mai mult.
Dacă articolul a fost relevant pentru tine, te invit să îl distribui pe Facebook aici:
