Ne e teamă de război. Ne e teamă pentru viețile noastre și ale celor dragi. Ne e teamă că pierdem tot ce am construit. Ne e teamă pentru ziua de mâine. Ne e teamă că nu avem suficiente resurse pentru a supraviețui cu bine. Ne e teamă că vom suferi. Ne e teamă că nu vom fi niciunde în siguranță. Ne e teamă că ăsta ne e sfârșitul.
Dar poate nu realizăm că cel mai tare în momentul acesta ne e teamă de greșelile alegerilor noastre. De responsabilitatea de a ni le asuma, când războiul nu face altceva decât să le accentueze.
Ne luptăm să ne facem planuri sperând că ele ne aduc liniște, dar dacă tocmai planurile ne întunecă simțirea? Acea neliniște că nu alegem bine.
Rămânem în țară sau plecăm în străinătate, plătim avansul pentru un proiect nou sau punem banii deoparte, umplem rezervorul și cămara sau rămânem cumpătați, facem planuri de vacanță ori de evadare într-un loc sigur? Cât de sigur e locul pe care îl alegem?
Parcă niciodată până acum, alegerile noastre nu au purtat cu ele asemenea greutate, de fapt, asemenea teamă de a nu alege greșit. Cu dificultate ne-am obișnuit să nu mai vedem atât de blamate greșelile, iar acum simțim că nu mai e cale de întoarcere de la ele.
Se spune că o criză e mereu o oportunitate, dar dacă ratăm șansa la ea alegând greșit?
M-aș bucura ca măcar această teamă să se stingă în conștiință, căci nu există nicio rețetă universală garantată pentru a calcula cât de corecte ori greșite sunt alegerile noastre. [Analiza SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări) are limitările ei și oricât am fi de cerebrali, într-o masă de incertitudini nu oferă nicio garanție asupra viitorului].
Ele ne reprezintă în simțiri și sunt cele mai bune opțiuni pe care le putem decidem pentru noi. Însă înainte de orice, alegerile au nevoie să fie desprinse din teamă, pentru a avea măcar o șansă în a funcționa așa cum le-am plănuit. Ele au nevoie să fie asumate ca punct de plecare spre unde vrem să fim.
Așa poate, am ușura din presiunea alegerilor și am corecta prin învățare. Am permite trăirilor să se așeze pentru a putea trăi în libertatea conștiinței, locul de unde putem reclădi, ori de câte ori e nevoie, binele nostru.
Dacă ne e teamă de propriile alegeri greșite și nu avem încredere în noi, cum am putea avea încredere în alții că nu își urmăresc în primul rând propriul interes, diferit de starea noastră de bine? Probabil, mai mult ca niciodată, avem nevoie să acceptăm că plasa de siguranță stă în noi și în relațiile de apropiere în care găsim înțelegere și suport.
Poate dacă am fi mai curajoși, am recunoaște că de fapt așa a fost mereu, însă am lăsat în mod deliberat soarta în mâna altora să decidă pentru noi.
Și poate, oricât de dificil ar fi în situația actuală, tocmai aceasta e oportunitatea crizei, de a învăța să ne asumăm alegerile fără teama că ele ar putea fi greșite.
Asemena conștientizare ar putea cerne, din marea de pericole, pe cele ce sunt încă în controlul nostru.
Dacă articolul a fost relevant pentru tine, te invit să îl distribui pe Facebook aici:
