Am sărbătorit la 3, musai să o fac și acum la 6 luni de blog! A zburat timpul cu folos și am strâns atât de multe trăiri și experiențe între timp, scriind aici. Îmi număr reușitele, îmi cântăresc și eforturile, dar mai ales sunt recunoscătoare pentru drumul meu.
Scriu pentru tine, cel ce mă citești și îți mulțumesc pentru timpul tău, dar scriu mereu și pentru mine. Am crescut în aceste 6 luni mai mult ca alte dăți în 6 ani, iar fiecare articol pus pe blog mă ajută să integrez mai bine tot ce e aici.
Scriu despre mine, dar caut să găsesc și bază științifică în spatele a ceea ce public. O fac cu responsabilitate și grijă și scriu pentru a normaliza conștiința de sine, valoarea dialogului sincer intra și inter-personal, în special în postura de părinți. În postura de oameni care cresc tot oameni, doar mai mici.
Iar din martie nu mai scriu doar acolo, ci și în grupul Dialoguri sincere spre starea de bine, un spațiu virtual ca un jurnal eliberator. O comunitate care îndrăznește să schimbe perspectiva vorbind mai mult despre ea și unde îmi doresc ca sentimentele și experiențele mele să trezească un ecou prin care cei din grup să-și răspundă singuri cu sinceritate la propriile frământări.
Scriu mult și niciodată n-aș fi crezut despre mine că aș putea să o fac, dacă n-aș fi scris cartea pentru copii ce urmează să iasă de la tipar săptămânile următoare. Dacă n-ar fi fost pandemia care să pună pe pauză toate planurile anterioare. Dacă n-ar fi fost Clubul de carte Cu copiii la povești, care să îmi dea imboldul să îmi găsesc și eu o voce.
Dacă n-ar fi fost copilul care să mă facă să fiu cea mai bună versiune a mea. Dacă n-ar fi fost soțul, familia și prietenii care să îmi fie alături indiferent cât de nebunești ar fi fost visurile mele.
Scriu pentru că atunci când o fac sunt eu cu mine, oglindită în fiecare cuvânt tastat. Îmi fac ordine în gânduri, le cântăresc și le așez frumos în cine sunt.
Scriu căci îmi face bine și m-aș bucura să știu că citind, scrisul meu e bun și pentru tine!