Astăzi (1 februarie 2021) se împlinesc 3 luni de când dialogurisincere.ro a ieșit la lumină. Știu că poate nu pare mare lucru și peste ani nici nu o să fie, însă acum e pentru mine moment de încântare. Am înțeles de ceva vreme cât de important e să serbezi mici reușite, iar faptul că de 3 luni de zile am scris constant și susținut pe blog, mi-a adus atât de multă bucurie. Am văzut cât de mult bine îmi face să pun pe foaie gânduri și experiențe, informații noi pe care altfel le integrez și mai ales, m-a ajutat să văd o nouă dimensiune a mea, ce aștepta să fie descoperită de ceva vreme.
Ideea blogului a apărut în vară, ca parte a unei planificări mai ample ce avea în vedere creionarea mea ca și creator de conținut. Urma să fie un fel de „carte de vizită” a mea, ca viitor autor de cărți pentru copii, apărut din „neant”. Și așa cum gândisem eu o strategie, era nevoie ca în momentul în care apărea cartea pe piață, să existe undeva un spațiu în care cei care urmau să cumpere cartea, să găsească ceva scris de către mine. Un conținut al meu care să mă recomande, cu care oamenii să relaționeze și dacă se poate, să rezoneze, pentru a-mi da ulterior credit în a căuta să le citească celor mici cartea adresată lor.
Și atunci când mi-am propus să pornesc pe drumul acesta, nu știam încotro mă va duce. Știam doar că va fi un loc în care eu urma să scriu sincer despre dialogurile mele cu cei din jur, dar și cu mine însumi. Iar singura dorință era ca discuțiile de acolo să fie însemnate, să deschidă casete de dialog în cei ce mă citesc, pentru ca mai apoi, fie ca părinți ori ca adulți responsabili, să pornească propriile dialoguri sincere cu ei și cu cei din jur.
Acum, după peste 70 de articole publicate pe blog în acest răstimp, realizez că aici e noua mea gură de oxigen. E locul în care îmi exersez vulnerabilitatea ce nu îmi e mereu confortabilă, unde îmi văd scrise principiile la care aspir să mă raportez, punctele de reper ce mă ajută să nu mă rătăcesc, greșelile din care am învățat, experiențele care m-au crescut. Fiecare text pus pe foaie mă încarcă și mă ajută să rămân determinată în a fi o versiune cât mai bună a mea pentru mine și cei din jur.
La 3 luni distanță, simt că blogul nu mai e doar „cartea mea de vizită”, ci e deja parte din mine. Am pus aici ordonat, mai mult decât simple texte de prezentare și reprezentare, ci am pus sincer bucățele ce m-au construit și prin care mă descopăr în fiecare zi. Blogul a devenit terapia mea, cu care îmi dau întâlnire aproape în fiecare seară, după ce adoarme copilul. Cu care stau până târziu în noapte, la care fug când găsesc răgaz și inspirație, unde sunt eu cu mine.
Nu mai e mult și cartea pentru cei mici va ieși și ea la lumină. M-ar bucura enorm să ajungă în cât mai multe case, întrucât simt cât de mult bine va aduce copiilor, dar și părinților, fiind sinceră și reală, aducându-i în același dialog. Curând voi scrie mai multe despre ea și sunt convinsă că își va găsi loc de cinste aici pe blog; la urma urmei, ea a pus piatra de temelie la tot ce înseamnă aventura mea în crearea de conținut. Și indiferent de succesul ei, vor rămâne mereu recunoscătoare clipei în care am început să o scriu, întrucât ea m-a adus aici, în locul în care mă simt cel mai bine cu mine.
Împlinirea nu e întâmplătoare, ea vine din alegeri vindecătoare. Iar ție, celui ce alegi să mă citești, îți mulțumesc pentru că dai relevanță conținutului meu și pentru tine, ori de câte ori decizi să deschizi calea dialogului sincer spre starea de bine.
❤
