Sunt la un nou hotar in drumul meu și bucuria e imensă! Mi-am pus, din nou, sufletul pe tavă într-o carte, așa cum n-am crezut că sunt în stare să o fac, iar Volumul 2 al Dialogurilor sincere e gata să ajungă la voi.
Sunt mai mult decât recunoscătoare pentru ce a ieși din munca mea și a oamenilor fantastici care și-au dedicat măiestria cărții și simt că nu știu dacă voi mai putea scrie ceva la fel de bun pe viitor. Pot doar să sper și să mă bucur de realizarea ce prinde azi copertă.
Am scris din realitatea mea și știu că mulți vă veți regăsi printre rânduri. Am scris așa cum am simțit să o fac și cred că Dialogurile vor oferi minunate șanse de exercițiu celor ce le vor citi, că le vor face bine.
O cunoștință m-a întrebat la un moment dat, citind printre rânduri Dialogurile, atât din Volumul 1, cât și din Volumul 2, cât de credibil e ca un copil să reacționeze precum Rai, personajul din poveste. Să aibă curajul să exprime ceea ce simte, să nu escaladeze conflictele și să caute să înțeleagă de ce părinții reacționează așa cum o fac în fața comportamentului său, fiind, la urma urmei, doar un copil.
Las răspunsul meu aici, ca manifest ce m-aș bucura să răzbată din versurile așternute în fiecare carte:
Atât timp cât dialogul rămâne sincer și deschis în familie, cât sunt permise toate emoțiile, cât greșelile sunt asumate și văzute ca oportunități de învățare, indiferent de vârstă; atât timp cât există iubire, respect, compasiune între oamenii mari și cei încă mici, atât timp cât reparațiile urmează deconectărilor în familie și fiecare recunoaște că încă are loc de creștere; atât timp cât lectura și dezvoltarea fiecăruia sunt încurajate; atât timp cât toate cele de mai sus se întâmplă cât mai des, cred, cu tărie, că astfel de dialoguri pot oferi șanse bune de exercițiu spre a-i împuternici pe copii să facă față cât mai bine oricăror situații atât în viața de familie, cât și în afara ei.
Probabil, nu e credibil să ne așteptăm ca cei mici să vorbească exact precum în cărți. Însă e credibil să învețe să țină cu ei, să tempereze reacții, să deprindă cum să exprime sentimente, să fie buni pentru ei și cei din jur, chiar dacă sunt, la urma urmei, doar copii.
Și poate, dacă am avea mai multă încredere în capacitățile lor, am învăța să le dăm mai mult credit și am transforma așteptările în ceea ce îi privește în oportunități de a crește împreună.
Nu spun nici despre Volumul 2 că ar fi vreo capodoperă literară, însă e capodopera mea și aș fi cea mai fericită să ajungă la cât mai mulți dintre voi! E scrisă cu iubire, pasiune și tot ce s-a așezat bine în mine până acum.
Vă invit să o comandați online aici, iar cartea va ajunge la voi, bună și frumoasă cum e.
Simt că nu e o întâmplare nici faptul că vine în luna care e o reîntoarcere, an de an, la învățare. Căci indiferent de vârstă, Septembrie e un nou început în bucuria de a cunoaște mai mult, atunci când dăm credit învățării împreună.
