Încă de când eram mică, la noi în familie tradițiile s-au păstrat cu sfințenie. Nu avem multe, însă ele sunt parte din cine suntem noi. Sărbătorim împreună Crăciunul, Paștele, zile de naștere și onomastici, momente de împlinire personală. Chiar și duminicile ne reunim cu toții la masa de prânz, împărtășind experiențe, făcând planuri și depănând amintiri.
Între timp, fiecare e la casa lui, cu propria familie și tradiții distincte, însă acelea din copilărie s-au păstrat în continuare. Iar pentru că le găseam acolo, mereu le-am găsit valoroase pentru unitatea familiei și pentru dezvoltarea individuală.
Cu toate acestea, simt că noile vremuri ne determină să canalizăm altfel eforturile, iar tradițiile de odinioară tind să devină desuete sub povara agitației cotidiene și a tendinței spre un trai simplu, greșit interpretat din punctul meu de vedere. Devenim tot mai însingurați din comoditate și ne pierdem identitatea doar pentru a dovedi că ne e bine și așa, fără case pline și mese îmbelșugate. Iar pandemia ne-a îndepărtat și mai tare.
Și nici măcar nu e vorba despre a avea prea multe ori a face cum fac alții, niciun exces nefiind recomandat, ci e despre o modă a minimalismului ce ne dezrădăcinează periculos și tinde să câștige avans în fața tradițiilor.
În ceea ce mă privește, târziu am aflat că valoarea ritualurilor de familie nu e aceeași pentru toată lumea, iar interesul vizavi de păstrarea lor ține strict de educarea în direcția aceasta. De implicarea în a păstra familia unită, de tipare comportamentale și de trecutul personal.
Până nu demult, soțul nu a înțeles niciodată de ce e nevoie de atâta efort pentru a te conforma unor tradiții. De ce dorința de a menține obiceiuri în noua familie în care aterizase, în condițiile în care pentru el, multe nu existau înainte. Ele lipseau, dar lipsea și bucuria lui de a le simți împreună, alături de cei dragi. E oarecum și firesc să nu simți că îți lipsește ceva ce nu ai avut.
Abia după ce a devenit tată și a perceput pe propria piele fericirea și încântarea copilului în jurul tradițiilor, a înțeles pe deplin rolul lor în bunăstarea familială.
Știu, o să zici poate, că ce citești aici e preconcepția unui om mult prea entuziasmat de a păstra vie bucuria sărbătorilor și a evenimentelor petrecute împreună, însă uite că e și știință în spatele motivării mele. Cel mai lung studiu întreprins vreodată în direcția bunăstării, după 50 de ani de cercetare, pune relațiile la baza stării de bine generale și evidențiază tradițiile familiale drept vector al sănătății fizice și mai ales mentale.
Ele oferă substanță, dar și stabilitate în perioadele de stres și tranziție.
Cercetătorii au descoperit că ritualurile familiale sunt asociate cu satisfacție conjugală, sentimentul identității personale al adolescenților, sănătatea copiilor, realizarea academică și relații de familie mai puternice.
Mai mult, tradițiile implică o comunicare simbolică și transmit că „aceștia suntem noi” ca grup și oferă continuitate în semnificație de-a lungul generațiilor.
De asemenea, ele vin adesea cu o amprentă emoțională prin care, chiar dacă momentul în sine a trecut, participanții pot relua în memorie evenimentele pentru a recâștiga o parte din experiența pozitivă.
Tot cercetătorii ne spun că în timpul copilăriei, cei mici învață prin tradiții reglarea propriului comportament.
Mesele cu familia reunită oferă lecții de organizare, respect, prețuire, comunicare receptivă și respectuoasă între membrii, ce aduce beneficii tuturor celor care stau la masă. Ele oferă un sentiment de competență, dar și de gestionare a situațiilor tensionate uneori.
Studiile arată că tradițiile ce au în vedere aprecierea culturală cresc conștientizarea personală în interiorul ei și contribuie la construirea unei imagini de sine pozitive. În plus, dezvoltarea unei baze solide de apartenență și acceptare îi ajută pe copii să creeze o rețea socială diversă în timp ce trec la maturitate.
Familiile care împărtășesc propriile tradiții oferă un sentiment de confort și siguranță membrilor, în special celor mici. Copiii adoră rutina și consecvența, iar o tradiție de familie oferă acest gen de experiențe anual. De asemenea, îi ajută pe copii să gestioneze schimbările ce intervin între timp (cum ar fi pandemia ori divorțul, moartea cuiva drag, etc.) și le oferă ceva de așteptat cu nerăbdare.
Sigur, nu e obligatoriu ca tradițiile să rămână mereu neschimbate, ci e de așteptat ca ele să fie adaptate pentru a satisface nevoile fiecărei familii. Pe măsură ce copiii cresc și se maturizează, vremurile se schimbă și ne determină să le adaptăm nouă. E în regulă șă fie așa, atât timp cât rămâne loc de amintiri calde și pozitive, trăite împreună.
Așadar, nu te teme de extra-efort, de deranj ori planificare. Nu e nevoie de tradiții complicate ori de altele fără însemnătate pentru voi. E suficient să doar să găsiți momente și motive care să vă aducă împreună cu bucurie și să spună că aceștia sunteți voi acum și an de an. Gătiți împreună, organizați evenimente împreună, apreciați timpul împreună și găsiți acele elemente relevante pentru voi în fiecare sărbătoare ce vă aduce împreună.
Sărbătorile nu sunt fericite prin lucrurile pe care le avem, ci prin experiențele pe care le trăim, iar tradițiile ne amintesc să nu uităm să le simțim pe toate. Pregătindu-vă pentru ele, vă pregătiți de fapt pe voi, privind cu recunoștință ce vă aduce împlinire.
Dacă articolul a fost relevant pentru tine, te invit să îl distribui pe Facebook aici: