„Prima victimă a războiului e adevărul” – Hiram Johnson
Simt să las citatul acesta aici, ca punct de plecare în a analiza orice informație în context de mare criză. Știu că suntem ghidați de sentimente în zilele acestea, iar dintre toate, frica pune cea mai mare stăpânire asupra noastră.
E dificil să rămânem raționali, când lupta e, deocamdată, una psihologică, însă ne suntem datori nouă și resurselor pe care le avem la dispoziție, să chestionăm informațiile cu care suntem bombardați, înainte de a lua decizii. Încă avem „luxul” acesta.
Trăim o contradicție pe care nu o înțelegem suficient. Avem la dispoziție un orizont mai larg decât a existat vreo-dată, dar ne limităm singuri perspectivele prin interacțiunile noastre de zi cu zi. La un click distanță, stă lumea întreagă, iar conectarea la ea ne aduce un sentiment de confort, așa cum am scris și aici.
Însă devenim prezenți în mediul virtual, nu să cunoaștem lumea, ci să ne simțim că-i aparținem. Că nu suntem singuri. Acolo, căutăm să fim conectați, mult mai mult decât căutăm să fim informați.
Iar media a înțeles aceasta despre noi. Ne-a citit preferințele, și prin urmare, ne furnizează informații după chipul și asemănarea fiecăruia. Acel gen de informații cu care deja rezonăm. Ne oferă ce ne lipsește, chiar dacă nu e ceea ce avem nevoie. Căci uneori, oricât de palpabilă pare realitatea, ea nu e mai mult decât o interpretare a adevărului, una care ne e confortabil să o însușim.
Astfel, deși greu de acceptat, dacă suntem conduși de teamă, vom tinde să rezonăm, înainte de toate, cu acele informații alarmiste care vin să confirme drept justificat sentimentul de teamă pe care îl resimțim.
Poate dacă am înțelege mai bine modul în care suntem setați să funcționăm, am căuta să ne poziționăm între extreme, găsind un echilibru și acea zonă în care putem filtra rațional îngrijorările noastre. Am înțelege că e nevoie să ne lărgim perspectiva raportându-ne la valori, nu doar la impulsul de moment. Raportându-ne la surse credibile, nu la zvonuri cu impact emoțional.
Altfel, isteria ne înghite înainte de vreme și resursele se irosesc la fel. Combustibilul nu s-a scumpit peste noapte la cote incredibile, alimentele n-au dispărut subit în pandemie și încă nu există motive de îngrijorare exagerată.
Sigur, suntem supuși hazardului, iar situațiile se pot schimba de la un moment la altul, dar până atunci, nu dozarea rezervorului ori a cămării ar trebui să ne preocupe, cât mai ales, dozarea energiei proprii în a face față crizei, fără a ne lăsa măcinați de senzaționalul atât de rar real.
Iar ca să închei în aceeași notă inspirată de citate celebre, dacă ne dorim cu adevărat să existăm încă și după ce criza trece, să nu uităm că e nevoie să gândim pentru a fi. „Cogito, ergo sum.” – Descartes
Dacă articolul a fost relevant pentru tine, te invit să îl distribui pe Facebook aici:
