Provocarea Elasticelor de păr
Cred că dintre toate lucrurile pe care le fac greșit în relație cu copilul, cu soțul, cel mai grav e că țip/urlu/zbier atunci când „îmi sare țandăra”. Și o fac destul de des. Iar pentru că îmi pare rău, în mod evident după ce o fac, mă lupt cu mine să schimb acest comportament.
Căutând să înțeleg totuși, de unde vine pornirea mea de a exterioriza mult prea vocal nemulțumirile, am realizat că de fapt, așa a fost normalitatea mea. Am crescut într-o familie în care se zbiera mult. Tatăl meu, mai ales, era as la aceasta! Și deși nu obișnuia să urle la mine (am fost mult prea cuminte, probabil și pentru a nu-i da motive să urle și la mine), urla în jurul meu.
Astfel, zbieratul a devenit un fel de zgomot de fundal, care pe mine a încetat să mă mai deranjeze. Problema e că l-am însușit și eu, deși n-ar fi trebuit. Iar odată ce am devenit mamă, am început să înțeleg cât de greșit e de fapt să fie acesta modul meu de exprimare a nemulțumirii.
Așa cum am scris și aici, conflictul e parte normală a oricăror relații, dar cu toate acestea, cu siguranță escaladarea disputelor nu aduc niciodată nimic bun. Atunci când tonul devine poruncitor, urletele nu rezolvă nimic. Dimpotrivă, adâncesc prăpastia neînțelegerii și închid ușa comunicării.
Astfel, în lupta mea de a face lucrurile altfel, am priceput că pentru orice comportament pe care îmi doresc să îl înlătur, e nevoie să fiu mai atentă la mine și să pun în loc altceva, mai bun. Însă probabil știi și tu cum e. Chiar dacă seara ne culcăm cu gândul că mâine vom face/fi altfel, ne trezim copleșiți de responsabilități și frustrați, iar planurile noastre eșuează în același tipar obișnuit.
Din întâmplare însă, într-una dintre zilele în care n-am fost cea mai bună versiune a mea în relație cu copilul, am descoperit un articol ce mi-a atras atenția din titlu: Un truc simplu pentru a renunța la zbierat. Din curiozitate, am deschis rapid să citesc. Surprinzător, era vorba despre o idee ce părea trăznită, însă care avea șanse să funcționeze: purtarea a 5 elastice de păr pe mână.
Pe scurt, era vorba despre a fi conștienți de comportamentul nostru vizavi de cineva important pentru noi. Decisă fiind că nu am ce pierde, mi-am propus să testez ideea, sperând la reglarea comportamentului vizavi de copil.
Știu că de multe ori greșesc în relație cu ea și o supăr, o cert aiurea, mă răstesc, interzic din comoditate, etc. Și evident apoi îmi pare rău, că îmi dau seama că am exagerat. Sigur, caut să repar, dar nu cred că o fac mereu și cu suficientă considerație. Și pentru că în cazul meu Provocarea Elasticelor de păr a deschis o nouă fereastră de oportunități, vin să-ți spun și ție despre ce e vorba.
De ce să o testezi și tu? Ei bine, pentru că în situațiile în care se caută o schimbare comportamentală, par să se dovedească utile reperele vizuale de orice fel, ce ar putea să ne ajute în a fi mai conștienți de cum interacționăm și reacționăm pe parcursul unei zile. Iar când astfel de repere alese de către noi sunt practic la îndemână (pe mână), atunci șansele noastre s-ar putea să crească spre a ne controla mai mult impulsurile nocive.
Iată regulile: Provocarea Elasticelor de păr are în vedere purtarea lor pe mână timp de cel puțin o săptămână. Eu am reușit aproape 3, cu mici întreruperi cauzate de deplasări fără copil. Aceasta deoarece, elasticele urmează a fi purtate doar în prezența persoanei în legătură cu care se caută reglarea comportamentului, urmând a fi date jos ori și repuse la mână, ori de câte ori se iese sau reintră în contact, pentru ca reperele să nu se piardă în decor (să nu-și piardă din vizibilitate).
Apoi, de fiecare dată când comportamentul nostru e unul neplăcut, provocarea presupune să mutăm câte un elastic pe cealaltă mână și să căutăm să reparăm cât mai frumos și rapid ce am stricat, astfel încât să mutăm pe mâna inițială elasticul. Iar, până la finalul zilei, să depunem efort susținut astfel încât elasticele să fie toate la locul lor.
Metoda are la baza raportul de 5:1. Cercetările spun că pentru fiecare interacțiune urâtă, e nevoie de alte 5 bune, pentru a restabili pacea și conectarea. Însă simt că ar fi fost destul de greu să țin socoteala celor cinci fapte bune pentru fiecare supărare pricinuită, așa că în cazul meu am observat mult mai util să cer feedback copilului atunci când am supărat-o, legat de reparația întreprinsă. Hotărâtă să întrețin dialogul sincer între noi, am împuternicit-o să-mi spună când ar fi în regulă să mut înapoi elasticul pe mâna inițială.
Am ales Provocarea cu elastice în principal pentru a mă tempera. Pentru a fi mai atentă la reacțiile impulsive, înlocuind urletele cu orice altceva mai bun și a funcționat foarte bine. Maxim am ridicat tonul zilele acelea, fără să mai zbier efectiv la copil din orice și am numărat puține elastice mutate.
Vreau să cred că provocarea poate funcționa la fel de bine și în cazul mamelor cu 2 copii, alegându-se 3 elastice de un fel și 3 de altul. Ar putea ajuta inclusiv la reglarea comportamentului vizavi de partener, întrucât știu pe pielea mea cât de acide sunt de multe ori interacțiunile și cât de rău fac relației.
Simt că tindem să greșim cu toții în interacțiunile noastre, chiar și cu cei mai dragi oameni, oricât de multă iubire ar fi între noi. Din păcate însă, devierile comportamentale mici și dese, ajung să fie trecute de multe ori cu vederea, devenind în timp normalitatea noastră.
Ajungem astfel să nu le mai vedem ca pe niște greșeli, deși ele pun prăpastii între noi și cei dragi, peste care devine aproape imposibil să trecem mai târziu pentru a ne conecta. Și de multe ori, învățăm din experiențe ratate abia atunci când greșelile sunt grave și dureroase și de o parte și de cealaltă.
Așa că te încurajez să dai și tu o șansă Provocării elasticelor de păr, ce ar putea să vă lege mai bine împreună acum, cât e loc doar de fisuri și nu prăpastii între voi!
Astăzi, la o lună distanță de când am început să testez metoda, am decis să nu renunț la drumul bun pe care am pornit, iar în locul elasticelor de păr să port brățara oferită de către copil de ziua mea. Să o port ca reper vizual și sentimental pe o perioadă nedeterminată și să o leg de intenția mea de a fi mai bună pentru ea. Am văzut că funcționez bine cu repere.
Sigur, nu mă aștept să facă minuni, însă îmi doresc ca reperul să mă ajute în a nu-mi mai ventila nervii asupra ei. În a-mi aminti mereu și mereu să repar orice derapaj de-al meu. Mai am foarte mult de lucru în direcția aceasta, dar purtând pe mai departe brățara, sunt conștientă că e nevoie să întrerup ciclul nesănătos al urletelor.
Cu toate acestea, provocarea elasticelor de păr ajută la controlarea impulsului de moment în a nu zbiera, însă ea are nevoie de o înțelegere mai complexă asupra gestionării comportamentelor și a emoțiilor copleșitoare despre care am scris mai multe aici.
Dacă articolul a fost relevant pentru tine, te invit să îl distribui pe Facebook aici:
