În ultima vreme, de când cu închiderea școlilor și a activităților extrașcolare, zilele au căpătat pentru noi o nouă rutină. Copilul vine cu mine la serviciu zilnic, în timpul săptămânii, de dimineață până după prânz, ajungem acasă și ne pregătim de școala online ce are loc după-masa până spre seară. Timpul liber e scurt și nici eu nici copilul nu apucăm să facem câte ne-am fi dorit la final de zi. De aici ne nasc frustrări, oboseală, demotivare. Răbdarea se prăjește și apar tot felul de tensiuni și de o tabără și de cealaltă. Dar pentru că nu avem alte soluții momentan pentru a modifica geometria zilelor, ne străduim să luăm fiecare zi așa cum vine, înțelegând că aceasta e acum situația, iar ea nu va rămâne așa la nesfârșit.
Totuși, în încercarea mea de a fi creativă în a găsi variante pentru a da o notă mai plăcută zilelor noastre, mi-a venit în minte ideea unui joc. Ideea s-a născut practic din dorința mea de a ne motiva oarecum, să fim atât eu cât și copilul, mai atenți la nevoile celuilalt, întrucât în graba zilei, fiecare își pierduse empatia și intenția de a fi bun pentru cel de lângă el. Și știind prea bine că cei mici sunt receptivi la joacă de orice fel și răspund bine provocărilor venite mai ales sub forma aceasta, am decis să-i prezint copilului „Jocul aprecierii”. L-am numit așa, pentru că practic, cam despre aceasta e vorba în joc.
Hai să-ți explic regulile jocului, căci poate ți se par interesante și îi dați și voi o încercare.
Pregătire: pentru început, fiecare își ia o foaie de hârtie. Ai în vedere că jocul se poate juca în mai multe persoane, preferabil membrii ai familiei care locuiesc și petrec mult timp împreună (părinți și copii, chiar bunici ori verișori, minim 2 jucători). Pe foaia proprie, în partea de sus a paginii, fiecare jucător își scrie numele sub denumirea de joc. Urmează apoi trasarea unui tabel identic pentru toți cei ce participă la joc, iar tabelul va include după cum urmează: cinci linii și 21 de coloane. Capătul de linie va fi reprezentat de numerotarea celor 5 runde de joc (de la 1 la 5). Apoi, sub tabel, fiecare dintre jucători notează 5 dorințe personale (ușor realizabile și în condiții de pandemie momentan, fără a fi în dezavantajul niciunuia dintre ceilalți jucători), numerotate de asemenea, de la 1 la 5. Odată pregătite foile, jocul poate începe. Găsești la final de articol disponibile astfel de foi de joc, gata de printare.
Desfășurare: așa după cum se și numește, Jocul Aprecierii urmărește fix acest aspect în comportamentul și activitatea jucătorilor, acela de a-i aprecia pe ceilalți și de a primi tu la rândul tău aprecieri din partea jucătorilor. Fiecare jucător e un mic judecător ce poate pune aprecieri pe foile de joc, fie sub forma unor puncte colorate (fiecare jucători va folosi o culoare specifică), fie sub forma unor steluțe, mașinuțe, mingi, floricele, fiecare ce preferă. Însă atenție, aceste aprecieri pot fi trecute doar pe foile celorlalți jucători, fără a putea să-ți notezi cu aprecieri propriile foi. De asemenea, rămâne la latitudinea fiecăruia, numărul de aprecieri pe care alege să îl ofere cu fiecare ocazie celorlalți jucători. Odată strânse 20 de aprecieri (din partea celorlalți, pe propria foaie) pe un rând din tabel (câte o apreciere în fiecare coloană corespunzătoare liniei), jucătorul respectiv are dreptul să își aleagă prima dorință din lista enumerată de către el sub tabel (oricare dintre cele 5 dorințe), urmând ca ea să fie apoi bifată de foaie după ce a fost îndeplinită (dorințele nu pot fi repetate, ci la un nou rând completat, se trece la o altă dorință dintre cele neîndeplinite). Jocul se termină pentru un jucător, în momentul în care a completat toate liniile din tabel și și-a îndeplinit toate dorințele, însă poate rămâne în joc ca judecător, oferind aprecieri celorlalți jucători.
Cum se obțin aprecierile: aici e partea interesantă a jocului și o voi exemplifica pentru o mai bună înțelegere. Desigur, la fel, fiecare poate decide în funcție de filtrul personal. Orice ajutor, faptă bună, implicare în treburi casnice, comportament responsabil, dovadă de înțelegere ori bunăvoință arătată celorlalți jucători, poate veni însoțită de aprecieri pe foaia de joc.
Noi am jucat prima dată jocul în doi, eu și copilul și am ales să îi ofer o apreciere în dimineața în care făcea patul, 2 aprecieri pentru ordinea din cameră, 3 aprecieri atunci când se descurca singură într-o situație în care în mod normal îmi cerea ajutorul (care nu era neapărat necesar). Cele mai multe aprecieri, (3, 4 sau chiar 5) le-a primit atunci când am simțit că actul ei de bunătate față de mine a fost total surprinzător și sincer. Mi-a făcut o felicitare frumoasă în care mi-a scris cât de mult mă iubește, pe care a ascuns-o sub pernă să o găsesc seara când mă pun în pat. M-a lăsat să citesc liniștită jumătate de oră în timpul zilei, luând și ea cartea preferată și buchisind din ea lângă mine, fără a mă deranja. Bineînțeles, la rândul ei și ea mi-a oferit aprecieri în funcție de gradul de mulțumire. A apreciat mult câteva pagini citite în plus seara, micul dejun preferat ori alte feluri de mâncare iubite, atelierele creative, dar mai ales joaca împreună, mini-petrecerea în pijama.
Pentru noi, Jocul Aprecierilor a fost minunat! Ne-a scos din monotonie, ne-a descrețit frunțile, ne-a pus mintea și sufletul la contribuție în a fi mai buni cu cei dragi și atenți la nevoile lor. Plus, ne-a îndeplinit mici dorințe pentru extra fericire.
Abia când am pus copilul să-și scrie pe foaie cele 5 dorințe, am văzut de fapt câtă nevoie era de un astfel de joc, de o rupere de ritm. Nu și-a dorit luna de pe cer, ci și-a dorit o oră de joacă neîntreruptă de telefoane ori conferințe, cu mine și cu tatăl ei. Și-a dorit să gătim brioșe împreună, să ne uităm la un film de desene animate, să se joace 20 de minute pe tabletă și o surpriză din partea mea. Și dorințele mele au fost ușor de dus la îndeplinire: am mers la masaj, am ieșit la o întâlnire cu cea mai bună prietenă, am mers singură la cumpărături, mi s-a pregătit micul dejun, am ieșit seara în oraș cu tatăl ei.
Orice dorință împlinită astfel, devine o mică victorie de care e responsabil fiecare și prin care bucuria e cu dublu sens. Se bucură atât cel ce obține dorința, cât și cel ce beneficiază de acte de bunătate din partea celuilalt, oferind aprecieri și facilitând dorințe.
Aici nu e vorba de recompense, ci e vorba de apreciere punctuală a fiecărei bucurii. Și beneficiul e cu atât mai mare cu cât cei mici învață că bucuriile sunt împărtășite, învață reciprocitate și grijă față de celălalt. Învață că bunătatea se întoarce, cum de altfel se poate întoarce și răutatea, dacă aceasta e ceea ce împărțim în jur.
Mai mult decât atât, cei mici învață principiul regulii de aur: ce ție îți place, s-ar putea să-i placă și altuia. Dacă ție îți place să fii alintat, s-ar putea să le placă si celorlalți să îi alinți tu. Dacă ție îți place ca cei dragi să aibă grijă de tine, s-ar putea ca și lor să le placă să se simtă îngrijiți de către tine. Dacă ție îți place atunci când părerea ta e luată în seamă, atunci probabil ar trebui să le iei și tu lor părerile în seamă. E util și pentru noi ca adulți să ne aducem aminte de această reciprocitate, dar e crucial pentru copii să o înțeleagă. Iar prin joc, cred eu, e cel mai specific lor să o facă.
Spor la joc!
