Dialoguri sincere
  • Gânduri așezate în scris
    • Bine cu tine
    • Bine cu cei mici
    • Invitați în dialog
      • Invitați în dialog – Parenting
      • Invitați în dialog – Educație
      • Invitați în dialog – Stil de viață
    • Inspirație
      • Joacă
      • Deserturi
      • Cărți
      • Ateliere creative
      • Altele
  • Cărțile mele
    • O călătorie de (re)cunoaștere
      • Despre carte
      • Aventurile din călătorie
      • Jurnal de companie
      • Cu sprijinul TRANSAVIA
    • Dialoguri sincere – Volumul 1
      • Despre carte
      • Cele 6 dialoguri
      • Atelierele creative
      • De la o idee la o carte
    • Dialoguri sincere – Volumul 2
      • Manifest
      • Despre carte
      • Cele 6 dialoguri
      • Atelierele creative
      • Cu sprijinul Fundației Autonom
  • Contact
    • Despre
    • Și un pic în plus

Fii sincer cu tine! Dar totuși, nu te judeca prea aspru

Mamă fiind al unui toddler de nici 2 anișori pe atunci, mă luptam din toate puterile să strâng în mine cât mai multe cunoștințe despre cum aș putea fi cel mai bun părinte posibil. Perfecționistă până în măduva oaselor, simțeam o disonanță totală între eforturile și rezultatele mele, fapt ce îmi adâncea tot mai mult nemulțumirea față de ceilalți. Ajunsesem să mă enerveze la culme comportamentul lor, mi se părea că nu sunt recunoscători pentru efortul meu, iar eu simțeam că sunt singura care se străduiește să facă în așa fel încât toată lumea să fie bine, așa cum am mai scris și aici.

După multe frământări însă, evadarea mea din acest cerc vicios al nemulțumirii (căci evident, nu doar eu eram nemulțumită, erau și ceilalți, întrucât îi scoteam mereu vinovați pentru nefericirea mea) a început să se întrevadă odată cu conștientizarea necesității de a fi bine cu mine înainte de a fi bine cu alții. Iar primul pas în acest demers a fost să îmi reconfigurez epicentrul așteptărilor dinspre ei, înspre mine.

În momentul în care nu am mai așteptat să văd în ei schimbări comportamentale în urma tehnicilor aplicate de către mine, ci am făcut un pas în spate pentru a vedea cum mă pot schimba eu, am început să înțeleg cât de greu e să te adaptezi. Cât de greu e să îți rescrii comportamentul în așa fel încât să determini prin schimbarea ta, schimbarea în ceilalți. Nu mi-a convenit, însă am înțeles că pentru a funcționa orice din câte mi-aș fi dorit să se schimbe, e cazul să încep să fiu sinceră cu mine. Să-mi recunosc realitatea și să spun lucrurilor pe nume, chiar dacă nu sunt confortabile.

Așa am realizat că de multe ori sunt ipocrită, pozând în ”eroul neamului” doar pentru a primi o recunoaștere a meritelor ce îmi hrănesc orgoliul personal. Așa am realizat că de fapt, de prea puține ori efortul meu e mai mare decât al celorlalți și că pun des în cântar sacrificiul meu cu al altuia. Că sunt egoistă la bază și oricât de dezinteresat ar părea că sar în ajutor, o fac narcisist, din nevoia mea de a mă simți indispensabilă. Iar lista ar putea continua.

Sunt multe aspecte care ne fac imperfecți atunci când începem să săpăm în noi, însă cred că e perfect în regulă să fim așa. Cu toate acestea, experiența personală m-a învățat să nu cad în extrema cealaltă, în care încep să mă judec prea aspru. Am alunecat și pe acea pantă și nu a fost bine. Cu mintea lucidă și cu dialogul intrapersonal funcțional, despre care am scris mai mult aici, reușesc de regulă să păstrez un echilibru fără a emite judecăți prea aspre în ceea ce mă privește.

Da, mă pun de multe ori în ipostaza ”eroul neamului” și mă bucur de recunoaștere atunci când ea apare, însă de multe ori chiar reușesc să fac foarte multe îndeletniciri într-o singură zi. Da, posibil ca efortul meu să fie mai mic, însă atât timp cât îmi canalizez întreaga energie în rezolvarea oricărei probleme, mă pot considera mulțumită cu mine. Da, îmi ofer ajutorul poate din motive narcisiste, însă de fiecare dată când pot să ajut, o fac cu multă determinare și sunt o persoană de nădejde.

Mai mult decât atât, în tot demersul meu în a fi sinceră cu mine însămi, nu îmi caut scuze pentru neajunsurile personale. Le recunosc și îmi doresc să reușesc să le conștientizez atunci când încep să producă neplăceri în propriul comportament. Ba chiar depun efort în a fi o versiune mai bună a mea în fiecare zi. Nu reușesc aceasta mereu, dar nici nu îmi asum vina ce nu îmi aparține.

Așadar, pentru mine e important să fiu sinceră în a mă cunoaște de-a întregul, în a-mi recunoaște adevărata motivație a acțiunilor și gândurilor și în a porni de acolo cu sinceritate dialogul cu mine însămi. Fără ascunzișuri, pot astfel cerne ce e cu adevărat însemnat să se întâmple conform convingerilor mele, iar dincolo de acestea, să las loc și compromisului ori negocierilor cu ceilalți.

La urma urmelor, suntem cu adevărat fericiți împreună, atunci când suntem fiecare fericiți și individual. Iar pentru a năzui spre fericire, nu uita să începi în primul rând să fii bine cu tine.

Tocmai ai lecturat primul aspect din decalogul meu spre o stare de bine personală, iar pentru a le descoperi pe celelalte, îți doresc spor la citit aici.

Facebook
Previous articleFursecuri pentru Moș CrăciunNext article Ciocolată de casă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cumpără cărțile mele

Adaugă în coș
45,00 lei
Preț promoțional pentru precomenzi:
35,00 lei 

Adaugă în coș

50,00 lei

Adaugă în coș

45,00 lei

despre blog

Pe dialogurisincere.ro vei citi, în mare parte, versiunea mea de adevăr în legătură cu starea de bine personală și cum influențează ea relațiile în special cu cei mici, dar și cu soțul, familia extinsă, prietenii, serviciul, comunitatea ori societatea în general.

Nu spun că adevărul meu e unul general valabil, ci chiar insist în a cerne prin sita personală absolut orice informație primită, înainte de a o însuși. Nu susțin că am citit mai mult decât alții, nu pretind să am studii de specialitate, însă mai presus de orice, fie ca părinte ori ca adult responsabil ce caută să crească prin el copii buni, fericiți și împliniți, m-aș bucura ca discuțiile de aici să deschidă calea dialogurilor sincere atât cu tine însuți, cât și cu cei din jur.

Spor la citit, pe blogul oamenilor mari ce cresc tot oameni, doar mai mici.

Articole recente

Cartea jurnal de companie în propria călătorie
O CĂLĂTORIE DE (RE)CUNOAȘTERE
Acel “nu am timp acum” e doar o scuză pentru “nu e o prioritate acum”

Vino să purtăm dialoguri însemnate înspre noi

Alătură-te grupului de discuții aici:

Primește notificări prin email despre articole noi

Categorii

  • Cărțile mele
  • Idei în dialog
    • Bine cu cei mici
    • Bine cu tine
  • Inspirație
    • Altele
    • Ateliere creative
    • Cărți
    • Deserturi
    • Joacă
  • Și un pic în plus

Cumpără cărțile mele

Adaugă în coș

45,00 lei
Preț promoțional pentru precomenzi:
35,00 lei 

Adaugă în coș

50,00 lei

ÎN STOC
Durata de livrare: 2-3 zile lucrătoare

Adaugă în coș

45,00 lei

ÎN STOC
Durata de livrare: 2-3 zile lucrătoare

         

Articole recente

Cartea jurnal de companie în propria călătorie
O CĂLĂTORIE DE (RE)CUNOAȘTERE
Acel “nu am timp acum” e doar o scuză pentru “nu e o prioritate acum”
cu Laura Iviniș
cu Laura Iviniș

Urmărește pe social media