Ca adulți responsabili ce caută să crească prin ei copii buni, fericiți și împliniți, am înțeles că exersarea vulnerabilității e una dintre capacitățile necesare spre a fi bine cu noi și cu cei din jur. Iar cum simt că nu putem insufla în alții ceea ce noi nu suntem, putem alege să educăm și în noi acele atribute ce pot face diferența în a trăi conștient și autentic.
Atunci când am pornit călătoria spre mine, am realizat că e al naibii de greu să devii vulnerabil. Să-ți permiți să numești ceea ce simți și să dai jos armura ce pare să te țină în siguranță în „bătălia” ta cu lumea.
Mă credeam puternică pentru că nu las niciodată garda jos. Știam că dacă țin în mână scutul de fier al invincibilității, nimic nu mă poate înfrânge. Că oamenii valoroși sunt cei ce nu se opresc să-și „lingă” rănile și care luptă până la capăt, fără să-și simtă suferința.
Și cât de amarnic m-am înșelat, abia în ultimii ani am început să descopăr. Rușinea și vinovăția că nu sunt suficient de bună, oricât aș încerca, oricâte aș îndura, m-au făcut să înțeleg că puterea nu stă în blocarea suferinței, ci în acceptarea ei. Că în viață nu câștigi călcând peste tine pentru alții. Și că forța vine trăind autentic și conștient. Cuprinzând neajunsurile, învățând din greșeli și găsind valoare în propria persoană.
În drumul meu am învățat că suntem oglinzi unii pentru alții, iar curajul de a fi vulnerabil are nevoie de reciprocitate. De alți oameni ce îndrăznesc să dea jos armura, pentru a purta dialoguri sincere și a căuta relații însemnate.
Avem nevoie de zone de confort unde e în regulă să lăsăm garda jos și de sisteme de suport care să ne prindă atunci când cădem. Dar și să ne dea imboldul să ne ridicăm.
Dar pentru că nu am fost crescuți să vorbim despre partea mai puțin plăcută a vieții, rușinea ne ține prizonierii propriei nefericiri. Iar adevărata bătălie pentru starea de bine începe abia atunci când ne permitem să devenim vulnerabili.
Cu acest gând în minte, am decis să creez un grup privat de discuții însemnate, un spațiu de exersare a vulnerabilității, unde oamenii sunt sinceri și unde curajul de a lăsa rușinea în urmă se educă pas cu pas.
Unde sub protecția anonimatului se pot adresa lipsuri, frici, suferințe. Unde oamenii buni și empatici vin să împărtășească sentimente și experiențe prin care cresc și învață să trăiască autentic.
Unde nu primesc răspunsuri la întrebări, ci încredere că pot să și le găsească singuri, analizând corect propria situație.
Și de unde mai apoi se întorc neînvinovățiți că sunt oameni ce au curajul de a urmări starea de bine, fără rușine. Un loc de practicare a dialogurilor sincere, intra și inter personale.
Știu că sunt multe grupuri unde se caută rezolvări și se poartă discuții și e foarte bine că ele există. E reconfortant mereu să afli că nu ești singurul ce se lovește de probleme și că ele au rezolvare. Dar simt că e nevoie și de un spațiu unde înainte de a căuta răspunsuri despre cum să îi schimbăm pe ceilalți, focus-ul atenției se îndreaptă asupra noastră, ca vectori ai schimbării.
Poate fi confortabil să vezi mai întâi greșelile în alții și mult mai incomod să le recunoști pe ale tale. Să le accepți și să înveți din ele. Însă fără asemenea exerciții, conștiința de sine dispare, iar fericirea ta e mereu condiționată de ceilalți.
Îmi doresc ca Grupul Dialoguri sincere să fie spațiul unui jurnal virtual eliberator ce ne-ar da șansa să ne uităm mai bine la noi.
Poate dacă nu ne-am mai simți judecați pentru gândurile noastre, am avea mai mult curaj să le adresăm. Poate dacă nu ar mai fi legate public de imaginea noastră, am avea îndrăzneala să le legăm de cine suntem noi. Dacă le-am scrie anonim undeva negru pe alb, am descărca din rușinea de a le gândi și am normaliza vulnerabilitatea de a le simți. De a căuta să înțelegem de unde vin și a ne permite să le vindecăm atunci când ne provoacă suferință.
În final, orice schimbare comportamentală poate avea loc doar punând în locul ei altceva. Renunțând la vinovăție și rușine, am putea pune în loc compasiune și empatie. Și pentru că nicio schimbare comportamentală durabilă nu se întâmplă peste noapte, înainte de toate, e nevoie de exersarea vulnerabilității.
Tocmai de aceea, configurările grupului permit postări sub protecția anonimatului, nemoderate de administrator, ci dictate de propria conștiință ce învață astfel să iasă la lumină nejudecată.
Dacă simți că și locul tău e într-un astfel de grup, înseamnă că ești pregătit să ții mai mult cu tine și te invit să i te alături aici.
