Recent, am avut o discuție cu o prietena bună despre bucurie. Îmi mărturisea, destul de îngândurată, că parcă bucuria vine și dispare mult prea repede încât să apuce să se încarce cu ea. Că vine, dar parcă nici n-a fost. Mă întreba cum fac eu să o păstrez.
Adevărul e că n-am „arme secrete”. Cred că ajută să știu că suntem predispuși ca amprentele dificultăților să impacteze mai mult decât cele ale lucrurilor bune din viața noastră. Iar asta mă face să apreciez bucuria atunci când vine. (Baumeister et al., 2001 – Bad is stronger than good)
Această conștientizare mă determină să prelungesc amintirea momentelor bune, să vorbesc despre ele, să le păstrez cu mine și când îmi e greu, să mă întorc la ele. Să nu-mi uit momentele de glorie, să mă uit la ce am cu recunoștință, să știu că în mine stă puterea să-mi creez alte momente de bucurie.
În plus, cred că ajută mult să am și un scop, un țel spre care să mă îndrept, să nu mă pierd pe drum, ci să îmi doresc lucruri bune pentru mine. Iar la starea de bine lucrează și momentele de rugăciune, căci ăla e timpul în care proiectez spre univers tot ce cred că ar putea fi bun pentru mine și cei din jur.
Nu demult, am înțeles că multă vreme m-am rugat „greșit”, punând în gânduri lucrurile rele de care mă voiam ferită (să nu mă îmbolnăvesc, să nu mă refuze cineva, să nu pierd pe cineva, să nu uit, să nu greșesc, să nu plouă și tot așa). Și punând Nu înainte, accentuam îngrijorarea și concentrarea pe tot ce ar putea să meargă rău.
Abia apoi am citit o carte din care am priceput că atragem lucrurile care rămân cu noi și abia atunci am conștientizat diferența între a-ți dori să nu te îmbolnăvești sau a-ți dori să fii sănătos. A-ți dori să nu te refuze cineva sau a-ți dori să accepte propunerea ta, a-ți dori să nu pierzi pe cineva sau a-ți dori să rămână lângă tine cât mai mult, a-ți dori să nu uiți ori a-ți dori să ții minte, a-ți dori să nu greșești sau a-ți dori să faci cât de bine poți, învățând din greșeli, ba chiar a-ți dori să fie vreme bună, în loc de a-ți dori să nu plouă.
Căci gândurile noastre pot face diferența, iar atunci când știm ce ne îndreptăm, poate ne e mai puțin teamă să ne ferim de momente ce ar putea fi dificile, înțelegând sensul mai înalt din tot ce ne-ar putea duce spre starea de bine.
Nu-s cel mai debordant de fericire om. Nici pe departe. Dar am încredere în fericirea mea, că-i pusă bine pentru mine când mă îndrept spre ea. Și nu aștept mereu momente mari, ci mă străduiesc să le văd și pe cele mici, deseori trecute cu vederea. Acum mă bucur că mi-am făcut timp să las gândurile acestea aici.
Și poate, dintre toate lucrurile ce ajută la păstrarea bucuriei, cel mai mult contează să o simți a ta!
Dacă articolul a fost relevant pentru tine, te invit să îl distribui pe Facebook aici:
