Mă uit la Rai și îmi văd copila crescând! Scena e a ei să-și găsească vocea, locul și bucuriile, iar eu mă străduiesc să-i las lumina aprinsă, să învețe să strălucească singură. Nu reușesc mereu și o mai dau în bară cu ce fac ori ce spun, dar e călătoria ei și are nevoie să deprindă cum să navigheze dincolo de tot ce se spune spre/despre ea.
Cu toate gândurile de mai sus în minte și în suflet s-a născut cartea O călătorie de (re)cunoaștere și simt că ar putea fi un exercițiu bun pentru toți copiii care cresc și cărora le-ar prinde bine să se descopere, să se identifice la timp să înțeleagă cine și cum sunt ei. Și, mai ales, să se iubească pentru toate acestea!
Astfel, Rai pornește în aventură odată cu ivirea zorilor, merge la școală, petrece timp cu bunicii, are parte de o surpriză care îi testează curajul. Întârzie la dansuri, face un ocol de joacă în drum spre casă, își ia nasul la purtare la cină, pierde vremea înainte de lecții și devine ușor distras, iar înainte de încheierea zilei face loc de joc în familie. Nu lipsesc din aventuri prietenii, familia extinsă, profesorii, activitățile preferate, chiar și cățelul Crem îți face loc în poveste.
Ce mai, o călătorie ca a oricui în parcursul unei zile, cu bune și rele. O joacă prin care copiii să descopere că nu-i nevoie să ia cu ei un bagaj imaginar de lucruri grele spuse de către cei din jur. O aventură prin care o să le placă să se regăsească în povestea oricărui copil care, pe zi ce trece, crește tot mai bun pentru el și cei dragi.
Aș fi fericită să știu că experiențe lui Rai oferă modele practice, adaptate vârstei și jucăușe de introspecție, urmărind cu mai multă atenție emoții, reacții care nu le aparțin înainte să le preia involuntar în conștiință.
Astfel, dincolo de povestea în sine, o călătorie printr-o zi obișnuită, plină de acțiuni și interacțiuni, cartea îi invită pe copii să devină detectivi, colectând informații despre ei de la cei din jur, pentru ca mai apoi să ajungă la propriile concluzii despre cine și cum sunt ei.
Tocmai de aceea, ultimele pagini creează în joacă oportunitatea de a testa rolul de observator, ghidându-i pe copii să facă diferența între etichete care le sunt adresate și propria realitate.
Uneori, și nouă, adulților, ne e greu să ne delimităm de imaginea construită în ochii celorlalți, însă vreau să cred că pentru copiii noștri n-o să mai fie o povară bagajul de etichete atunci când învață să le dezlipească la timp.
Simt că e moment bun să-l redescoperiți pe Rai, căci toamna e mereu un nou început al învățării, iar noua carte e o reinventare a Dialogurilor sincere. O nouă formă, un nou concept spre a deveni mai personale, utile în a se poziționa și identifica orice preadolescent care le citește și le pune bine în el.
Deja visez cu ochii larg deschiși la momentele în care cartea O călătorie de (re)cunoaștere va ajunge în mânuțe mai puțin pufoase, dar mult mai hotărâte să se identifice în mulțime!
